Argumentul gogoşeriei

Argumentul “gogoseriei” este folosit pentru a explica moralitatea copyright-ului si imoralitatea file-sharing-ului.

Acest argument se rezumã, în general, la urmãtoarele:

"A" are o gogoserie si vinde gogosi cu un leu bucata de la ora 9 la ora 17 in fiecare zi. Gogosile nevandute pana la ora 17 obisnuieste sa le arunce la cosul de gunoi. La ora 16:55 la gogoserie vine "B" care ii spune lui A: "Priveste! Nu mai e nimeni pe strada sa-ti cumpere gogosile. Da-mi  mie gogosile. "A" refuza categoric si îi cere sa cumpere, iar "B" fura gogosile si fuge cu ele. A doua zi "B" vinde gogosi langa ghereta lui A la 1/2 din pret. Cand “A” protesteaza “B” îi spune ca îi face un bine pentru ca îi face reclama la gogosi, pentru ca unii consumatori ar vrea sa guste pentru inceput gogosile la 1/2 din pret.

Comportamentul lui B este evident imoral, insa argumentul gogoşeriei este gresit pentru cã nu contine o analogie cu situatiile de file-sharing ci doar o deformare grosierã a acestora.

1. Prin file-sharing ceea ce se "împãrtãşeste" altora nu este gogoasa propriu-zisa ci o parte din informatia continuta in ea, intr-o forma reproductibila. Astfel, gogoasa poate fi presata (arhivata), fractionata (file split), transformata (file conversion eg. wav2mp3 wav2ogg, etc) etc., astfel incat sa nu mai pastreze nimic din aspectul "exterior" initial, (pentru un neinitiat poate sa para orice altceva decat o gogoasa) insa informatia continuta (de exemplu o melodie, un program) sa ramana aceeasi. Asadar file-sharing-ul este mai degraba information-sharing. De altfel la aceasta informatie se refera si dreptul de proprietate intelectuala care nu poarta asupa bunului in materialitatea sa ci asupra unei parti din informatia incorporata in bun. Insa pentru a fi protejata prin copyright informatia trebuie sa imbrace o anumita forma (nu ma refer la forma materiala) (vezi Immanuel Kant   eseul "Von der Unrechtmäßigkeit des Büchernachdrucks" 1785.) Astfel, în reglementarea actualã, secventa "do, re, do, mi, sol, fa, si, do" poate fi protejata insa oricine are dreptul sa aranjeze altfel aceleasi note fara a incalca copyright-ul autorului.

2. Copyright-ul se refera la "copierea" (se putea altfel ?) şi distribuirea unei lucrari care, pentru o perioada determinata de timp, nu se poate face decat cu permisiunea autorului acesteia. Asadar lui "B" îi este interzis sã copieze gogoşile lui "A".

A. Utopia

3. "B" inventeazã şi construieşte un "copiator molecular" care poate sa reproduca cu suficienta fidelitate, molecula cu molecula, o gogoasa cumparata de "B" de la "A". Copiile, care pot fi facute in numar nedefinit, au acelasi aspect, miros, consistenta, gust, etc. ca şi gogoasa initiala. "B"  distribuie aceste gogosi copiate fãrã sã încaseze nici un ban, "copiatorul molecular" este amplasat pe strada, la dispozitia tuturor, foloseste ca materie prima orice materie adusã de cei care vor sã copieze ceva si functioneaza cu energie de la reteau publica, costul de productie al unei gogosi fiind propriu-zis aproape 0, fapt pentru care fiecare utilizator va trebui sã plãteascã doar energia consumatã introducând o monedã de 5 bani (nota bene: “B” nu încaseazã nici un ban din cei cinci şi nu face nici o “afacere” cu gogoşile copiate) In scurt timp aparatele lui "B" impanzesc orasul.

3.1 E cert ca daca "A" nu ar fi conceput minunatele sale gogosi aparatul lui "B" nu ar fi avut ce sa copieze.

3.2 E de asemenea cert ca aparatul hraneste, fara discriminare, o multime de copii ai strazii ori alti saraci care nu-si permit sa cumpere gogosi de la "A" precum si pe cei care pot sa-si permita sa cumpere astfel de gogosi  insa doresc sa economiseasca 95 de bani la fiecare gogoasa.

B. Distropia

3.3 Gogoseria lui "A" este in pericol pentru ca - foarte evident - cea mai mare parte dintre amatorii de gogosi "a la A" vor prefera produsul cu aproximativ aceleasi calitati insa mult mai ieftin.

3.4 "Copiatorul molecular" pune in pericol nu numai afacerea lui "A" ci si pe cea a furnizorului de faina, zahar, unt si drojdie care-l aproviziona pe "A" precum si toate celelalte gogoserii din oras. In scurt timp toate se vor inchide pentru ca nu pot face fata concurentei facute de gogosile copiate.

3.5 Alarmat de perspectiva disparitiei industriei de gogosi, consiliul  orasului adopta o hotarare prin care confera tuturor celor care fac gogosi in oras "un drept de proprietate intelectuala" asupra gogosilor produse,  si interzice copierea, distribuirea sau folosirea gogosilor fara acordul expres al proprietarilor de gogoserii.

3.6 Ca urmare a acestei hotarari pot fi copiate doar gogosile vechi de peste 25 de zile, ceea ce, iarãşi evident, scade drastic apetitul consumatorilor pentru gogosile copiate. Proprietarii de gogoserii sunt multumiti. Saracii si copii strazii sunt nemultumiti si protesteaza (dar pentru asta existã o politie a oraşului şi s-au inventat tunuri cu apa si gaze lacrimogene), iar "B" concepe, diabolic, un alt plan.

4. "B" construieşte si distribuie copiatoare universale moleculare portabile, concepute revolutionar, care sunt relativ ieftine, astfel incat fiecare cetatean sa-si poata copia ce doreste el.

5. In scurt timp, copiatoarele universale moleculare portabile au un succes nebun si aproape fiecare cetatean are posibilitatea sa-si cumpere asa ceva. Pana si copii strazii au "copyatori uiberzal moilelare", ce-i drept contrafacute in China (aparatele acestea produc uneori in loc de gogosi un produs nedefinit cu aspect si miros ciudat).

6. Singura problema in fata amatorilor de copii este ca pentru a face copii trebuie sa ai ce copia, insa problema e rezolvata prin legarea tuturor copiatorelor moleculare intr-o retea care impanzeste orasul. Din acest moment, secretara care vrea o cafea cu frisca dar detine doar un ceai de menta poate face "share" cu ceaiul ei - poate are cineva nevoie - si sa copieze o cafea cu frisca de la cel mai celebru restaurant din oras - share facut de un avocat care la randul sau avea nevoie de un pix cu pasta albastra, etc.

7. Evenimentele o iau razna pentru ca in oras poti sa vezi copiii strazii imbracati cu copii ale unor creaţii Versace sau Armani (si  hainele se pot copia!) care manaca pe genunchi "Gratin dauphinois" din meniul celui mai exclusivist restaurant din oras, alaturi de un cersetor care desface cu dinţii o sticla de Moët et Chandon "Dom Perignon" 1958 având în buzunare sticluţe de “Esencia” 1966 de la Tokay. Apar cluburi de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. care ofera gratuit membrilor lor liste cu lucrurile care pot fi copiate de la alţi membrii.

8. Alarmat din nou, consiliul orasului se intruneste in sedinta extraordinara. Din consiliu cei mai multi sunt proprietari de gogoserii, restaurante, croitorii, etc., insa cativa  nu sunt implicati in astfel de afaceri si aproape imediat se formeaza doua tabere. Tabara celor care au pierdut prin aparitia "copiatoarelor moleculare" si tabara celor care au castigat, mai mult sau mai putin, prin aparitia acestora. In urma deliberarilor tensionate care dureaza multe ore consiliul hotaraste:

- copiatoarele moleculare nu pot fi interzise pentru doua motive: 1. e o masura nedemocratica (doar comunistii au interzis si controlat mijloacele de copiere, insa numai pentru documente, subliniaza un consilier foarte doct), iar oraşul şi consilierii sãi sunt profund democrati 2. cel mai probabil, o astfel de hotarare ar fi urmata de o revolta a cetatenilor in urma careia, cu toatã poliţia, tunurile cu apã şi gazele iritante, si-ar pierde cu totii locurile in consiliu.

*** Un alt motiv, insa ramas nediscutat, este ca  si cei mai bogati dintre consilieri au copiatoare moleculare si le folosesc (primarul chiar are o colectie "Dali" copiata de prin muzee, colecţie pe care nu si-ar fi putut-o permite nici daca ar fi delapidat 3/4 din bugetul anual al oraşului).

- cluburile de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. sunt ilegale pentru ca incalca drepturile producatorilor consacrate prin hotararea anterioara si care, prin analogie, se aplica tuturor bunurilor care incorporeaza un travaliu intelectual.

- sharing-ul este o activitate  imorala si de aceea ilegala  pentru ca incalca dreptul de autor al celui care a conceput originalul, drept care il include si pe acela de a dispune dupa bunul plac de opera sa pentru o perioadã determinatã de timp.

9. La scurt timp dupa aceasta hotarare epocala apar diferite persoane care ofera bunuri ce se pot copia gratuit (o gospodina, Lina Torval, ofera chiar o gogoasa mai buna decat celebra gogoasa "a la A") iar o buna parte din populatie ignora hotararea continuand sa faca share cu diferite bunuri chiar daca asta insemna incalcarea legii.

10.  Sesizata, politia orasului incepe sa faca tot mai dese descinderi la cluburile de share arestand initiatorii si confiscand aparatura si, in urma unei noi hotarari a consiliului, oricarui utilizator prins ca face share ilegal i se poate interzice  accesul la reteaua de comunicatii a orasului pentru o perioada de pana la un an, poate fi amendat, iar in cazuri extreme chiar condamnat la inchisoare.

11. Cei care ofera bunuri concepute de ei pentru a fi copiate gratuit sunt descurajati prin diferite metode - mai ales prin procese in care sunt acuzaţi ca ar fi incalcat unele drepturi de autor protejate – Lina Torval este obligatã sa-i plateasca lui "A" o suma considerabila pentru ca un tribunal “independent şi imparţial” a constatat cã forma gãurii din gogoasa “Lina” e o opera derivata din gogoasa inimitabila a lui "A" si renunta sa mai puna la dispozitie pentru share alte minuni gastronomice create de ea de frica sa nu mai pateasca la fel. Cei mai multi cetateni procedeaza la fel ca si gospodina iar curentul de share se diminueazã incetul cu incetul, chiar dacã refuzã sã disparã cu totul.

C. Normalitatea?

12. În noua erã, pe care cu îndreptãţitã mândrie europeanã consilierii oraşului o numesc “Epoca de aur a copyright-ului” lucrurile au revenit “la normal” in oras. Copii strazii sunt din nou jerpeliti, flamanzi si cu nasurile lipite de vitrinele patiseriilor, cersetorii beau doar posirci, secretara isi bea ceaiul de menta (cu gandul la cafeaua cu frisca) iar "A" isi vinde gogosile scose calde din copiator. Gogoşile lui “A” sunt protejate împotriva copierii şi distribuirii prin drepturi de autor.  Acum, o gogoasa costa 2 lei bucata pentru ca 1,5 lei se cheltuiesc pe drepturile de autor ale celor care-i vând drojdia, faina, zaharul si untul. "A" este insa foarte multumit pentru ca, desi vanzarile au scazut dupa scumpire iar el cheltuieste mai multi bani pentru licentele necesare si nu castiga, per total, mai multi bani decat inainte – da,da,da au crescut şi impozitele, creşterea fiind justificatã de implementarea celor doua hotarari -  gogoasa sa inimitabila e protejata de lege, iar cei care o copiazã sau distribuie ilegal pot fi acuzaţi de încãlcarea copyright-ului şi condamnaţi.

13. "B" mai distribuie acum doar câteva copiatoare universale moleculare pe an şi are un sentiment de amaraciune de câte ori vede un copil al strazii râvnind în faţa unei vitrine. "Am creat ceva care putea si trebuia sa schimbe lumea, un lucru minunat care putea sa-i sature si sa-i imbrace pe toti, iar voi ati creat legi pentru a impiedica acest rezultat" scrie "B" in jurnalul sau.

D. În loc de concluzii

14. In urma aparitiei unor tehnologii noi societatea trebuie sa se schimbe si sa se adapteze, pentru cã la fel s-a întâmplat când au apãrut piatra şlefuitã, agricultura, roata olarului, rãzboiul de ţesut, bronzul, fierul, etc. Întotdeauna însã interesul general al societãţii a primat, pentru cã interesul general trebuie pus inaintea oricarui interes particular, oricat de justificat ar parea acesta din urmã, pentru cã altfel n-am mai avea avioane (pentru cã avioanele încalcã dreptul de proprietate al celor peste a cãror terenuri zboarã) şi nici multe alte lucruri bune. Daca gogoseria lui "A", restaurantul lui "C" si croitoria lui "D" trebuie sa dispara in urma aparitiei noii tehnologii pentru ca gogosile, cafeaua cu frisca si costumele pot fi copiate cu costuri ridicol de  mici, atunci ... so be it! ... aceaste disparitii sunt la fel de necesare pentru societate cum au fost şi dispariţia plugului de lemn tras de boi ori dispariţia rãzboiului de ţesut manual. Aşadar nu file-sharing-ul trebuie sã disparã ci cei care încearcã sã-l împiedice şi sã ne convingã cã “file-sharing is steal”.

15. Ideea ca in urma aparitiei acestei tehnologii de copiere nimeni nu va mai fi stimulat sa conceapa o noua gogoasa, o altfel de cafea cu frisca ori un costum nou pentru ca nu va mai castiga din aceastã invenţie e ridicola atat pentru ca nu existã raport de cauzalitate între câştig şi imaginaţie (Einstein, Heisenberg, Bohr şi alţii ca ei  castigau mai putin decât un fermier si cu toate acestea a ramas la fizica teoreticã) cât si din perspectiva experientei comuniste in care oamenii, cu tot efortul ridicat la nivel de politicã de stat de a-i îndobitoci, erau la fel de creativi ca si in capitalism cu toate ca nu aveau aceleasi mijloace de a-si valorifica ideile. La urma-urmei, cât a castigat cel  care a pictat pestera Lascaux ?

16. Pe de alta parte, sunt conştient cã trebuie sã existe o modalitate de recompensare a creatorilor, însã aceasta nu trebuie sã fie de naturã a limita accesul la creaţie sub condiţia unei plãţi, dupã cum nu se poate condiţiona astfel nici accesul la justiţie, asistenţã medicalã, etc. Creatorii pot şi trebuie sa fie recompensati însã în viitor trebuie sã concepem alte metode de recompensare decat egocentricul şi antisocialul sistem actual de copyright. Actualul sistem este profund daunator pentru societate, pentru cã de fapt, în cele mai multe cazuri, nici macar nu le profita creatorilor ci doar celor care fac distributia. Trebuie sa avem in minte ca daca aurolacii au un drept la hranã (fie aceasta chiar şi gogosile calde "a la A") atunci au un drept si asupra celor scrise în cãrţi (numai sa doresca sa le citeasca!), programelor de calculator, muzicii, si asupra a tot ceea ce semenii lor au creat, pentru ca orice creatie intelectualã trebuie sa fie a tuturor.

Din tot sufletul

Elohai,

Precis mă cunoşti ... sunt evreul acela, Mordechai Buxbaum, precis că mă ştii, doar suntem cunoştinţe vechi! Eu sunt cel care nu uită să nu-ţi ceară nimic în fiecare seară. Am aflat de la rabi Rosenbaum că unul din atributele tale este infinita bunătate şi cred că nu te vei supăra pe mine dacă le mărturisesc tuturor celor de faţă că m-am simţit foarte dezamăgit când după ce am aşteptat 40 de ani ca Tu sa faci un miracol nu s-a întâmplat nimic. Nu voiam ceva spectaculos, Elohai, nu doream să pui doi sori pe cer ci doar să transformi puţin lumea oamenilor care uneori este foarte rea şi foarte nedreaptă. Să nu înţelegi, Elohai, că te critic! Nu, nu este critică ci doar o constatare şi o încercare de a-mi da seama ce planuri ai cu noi pentru viitor.

 

Kawl han'shama she'natata bi Elohai ...   Tot sufletul acesta pe care l-ai pus in mine, Doamne...

 

De vreme ce mă cunoşti sunt sigur că ai aflat deja că am dorit foarte mult să ajung avocat sau medic dar că sa-ntâmplat să ajung croitor. E destul de bine şi croitor şi nu pot să te învinovăţesc pe Tine pentru că n-am ajuns avocat. Dacă tot am adus acum vorba despre visul meu de a ajunge avocat trebuie să scriu şi despre strămoşul acela îndepărtat care într-o zi te-a chemat în judecată şi te-a învinuit pe Tine de nedreptate pentru că n-ai împiedicat un pogrom în care a murit iubita lui Hannah. Mordechai acela a avut îndrăzneala să te apuce de piept şi să zică în faţa judecătorilor că esti nedrept, Elohai. Insă Tu ai zâmbit trist şi în loc să-l prefaci imediat pe obraznicul acela într-o grămăjoară de cenuşă ori să-l umpli de răni sau de bube cum ai făcut cu Iov, i-ai dat dreptate. Ai dat dreptate unui om în faţa acelor judecatori prea uimiti ca să se mai poată lămuri dacă dându-i dreptate celui care a zis că eşti nedrept mai poţi fi numit nedrept. Mi-eşti foarte drag pentru povestea aceasta, Elohai.

 

Ken, yesh harbei hester panim V'ahavot she'i efshar   Da, sunt lucruri ascunse si neadevaruri Si iubiri ce nu pot se pot împlini

 

Am împlinit în viaţa aceasta şi câţiva copii şi vreau să-ţi mulţumesc pentru ei iar dacă un coitor poate să facă ceva ca să-şi arate recunoştinţa faţa de Tine, Elohai, te rog să-mi dai doar de ştire. În fiecare zi implinesc de fapt câte ceva însă am trăit mulţi ani cu sentimentul că foarte puţin din ceea ce împlinesc este al meu. Elohai tu ştii că am pierdut tot felul de lucruri si trebuie să mărturisesc că n-am reuşit "să am" prea multe cu toate că Tu mi-eşti martor că uneori mi-am dorit asta. Mereu m-am încurcat cu sentimentele, Elohai şi nici cu banii nu am ieşit mai bine iar dacă viaţa aceasta este un fel de gheşeft unde la final trebuie să te socoteşti cât ai câştigat atunci trebuie să-ţi spun că ştiu că n-am fost deloc un afacerist bun. Tu ştii, Elohai, cât m-am chinuit să fac lucrurile cum trebuie însă atât în ceea ce priveste sentimentele cât şi în ce priveşte banii am fost un mic dezastru. Cu sentimentele … mai treacă-meargă pentru că şi David a păţit-o cu Batsheba iar Solomon se încurcase întratât în neveste încât te-ai mâniat pe el însă faptul că mă tot încurc chiar şi în ce priveste banii e foarte jenant! Parcă nici n-aş fi evreu, adică unul aparţinând naţiei celei mai vestite în lume pentru felul cum ştie să câstige, să păstreze şi să gospodărească banii. Mi-a trebui ceva timp ca să mă lamuresc că dacă ai un plan cu mine acela nu este să ajung bogat iar după ce Tu ai hotarât că merit să pot râde din nou alături de o altă Hannah m-am luminat pe deplin că deşi nu voi avea niciodata prea mulţi bani sunt foarte, foarte norocos chiar dacă n-am să fiu niciodată bogat după cum n-am fost nici frumos, virtuos ori măcar deştept.

 

Kmo she'anu noladim El toch hachayim Mah nish'ar?   Ne naştem pentru viaţa aceasta Dar dupa noi ce ramane?

 

M-am tot intrebat, Elohai, dacă acumularea banilor, după felul cum popândăii adună toamna porumbul, este lucrul pentru care ne-ai facut. Poate că zâmbeşti acum auzind ce întrebări prosteşti pot să-mi treacă prin mintea mea de croitor. Sigur că nu pentru ca să adunăm bani ca hârciogii ne-ai facut, Elohai, ci pentru ca să zburăm spre stele însă nu trebuie sa te superi pe mine dacă-ţi scriu ca era bine daca ne faceai cu mai puţină dorinţă de bani şi mai multă plăcere de a-i ajuta pe cei din jur. Elohai, ştiu că eşti foarte ocupat şi că ai multe lucruri importante de rezolvat însă trebuie să-ţi mărturisesc câteva lucruri: Mă doare că astăzi copilaşii vaduvei Goldbaum n-au mâncat decât pâine cu margarină. Mă doare şi de tristeţea tânărului Arie Reuben căruia, deşi munceşte pe brânci, toate lucrurile frumoase din magazinele acelea stralucitoare din Mall i se par inaccesibil de scumpe şi suferă pentru că nu-i poate cumpăra iubitei lui nici macăr un mărunţiş din acela care-i fac unei fete ochii strălucitori. Mi se întunecă sufletul, Elohai, de câte ori mă gândesc că Akiva Mandelbaum, cel care a rămas să-şi crească singur copilaşul de nici 6 ani se socoteşte în faţa vitrinei de magazin câte luni trebuie să economiseasca banii pentru ca să cumpere jucărioara pe care si-o doreşte micul Moishe. Cu toate că lucrurile acestea mă dor, Elohai, am păcătuit şi am făcut un lucru de care mi-e foarte ruşine dar pe care (iartă-mă Elohai!) l-aş face din nou. Cred că-ţi par nebun, egoist şi risipitor, Elohai, dar mărturisesc că văzând-o pe Hannah că-şi doreşte să trăiască măcar o zi ca una din vedetele acelea pe care le vedem toată ziua la televizor am dat tot câştigul din munca mea de croitor de pe câteva luni pentru ca să petrecem impreună, eu şi Ea, minunea aceasta pe care Tu mi-ai dăruit-o când mă aşteptam mai puţin văzând că soarele luceşte deja a după-amiaza vieţii, o zi şi o noapte într-unul din hotelurile acelea scumpe unde mănânca şi chefuiesc doar cei bogaţi. Ştii cum m-a privit Ea, Elohai? Cum îi luceau ochii? Fiecare om ar trebui să trăiască măcar odată în viaţă o astfel de clipă, Elohai. Mă vei ierta că n-am dat banii aceia văduvei Goldbaum sau că nu l-am ajutat pe bietul Arie ori că n-am cumpărat jucăria pentru micul Moishe Mandelbaum? Eu nu m-am iertat, Elohai şi nici n-am să o fac vreodată însă suferinţa aceasta locuieşte în sufletul meu altături de imensa bucurie efemeră trăită lângă Hannah.

 

Ken, al yamim, yamim rabim Al hak'ev shelo chadal Kmo she'anu noladim U-m'vakshim k'tzat rachamim Elohai ...   Da, sunt multe, multe zile Iar durerea n-a incetat macar o clipă dupa ce ne-am născut Şi Te rugam sa-ţi fie milă Doamne …

 

Toate faptele acestea mă fac să Te intreb de ce-i dai unuia mai mult decât poate el să socotească iar altuia nici cât să poată adormi sătul? Elohai, eu n-am curajul stramosului meu şi nici nu cred că mai există judecători în faţa cărora să Te pot chema în judecată. Judecătorii de astăzi se sfiesc şi se bâlbâie chiar şi în faţa unui biet ministru dintr-o ţară mititică şi săracă. Tot de la rabi Rosenbaum ştiu că eşti drept şi cred că zâmbetul acela trist pe care l-ai schiţat demult în faţa acelui îndepărtat Mordechai a ramas încă pe faţa Ta. Nu pot să cred că nu ne vezi cât suntem de neajutoraţi, Elohai şi singurul lucru care te rog este să-ţi aminteşti întamplarea aceea veche şi foarte simplă şi să-i ajuţi pe cei ce au nevoie de Tine.

Îti mulţumesc, Elohai, pentru că mi-ai dat un suflet în care încap atât de multe, îţi mulţumesc pentru viaţă, îţi mulţumesc pentru culori, îţi mulţumesc pentru sunete şi pentru strofe, îţi mulţumesc pentru muzică, îţi mulţumesc pentru dans şi pentru poezii şi pentru flori dar mai ales îţi mulţumesc pentru sentimentul acela pe care-l traiesc ori de cate ori Ea îmi spune: "Să te întorci curând, să nu mă laşi să mă doară dorul de tine".

 

Elohai, kawl han'shama she-natata bi Elohai, kawl han'shama Mah, mah hi?   Doamne, sufletul acesta pe care L-ai pus în mine Doamne, tot sufletul acesta Ce este el?

 

Te iubesc, Elohai! Cred că Tu ştii foarte bine că te iubesc şi cred că zâmbeşti îngăduitor şi poate uşor ironic. 

Mordechai Buxbaum

 

 

Muzica sferelor

 

Sex is kicking death in the ass while singing. (Charles Bukowski)

Sexul inseamna să-i tragi morţii şuturi în cur în timp ce cânţi. (Charles Bukowski)

 

E groaznic de cald şi sunt mult prea multe muşte în camera aceea. Douăsute de tineri înghesuiţi câte trei-patru în camerele unui hotel ieftin aşteaptă un examen de care depinde dacă vor fi angajaţi ori o vor lua de la capăt într-un alt loc, cu o altă ocazie. Ascult sunetele care se aud din celelalte camere ale hotelului acesta de două parale: deasupra mea cineva face duş şi aud curgând apa în cadă iar în stânga, la un etaj mai jos, un băiat naiv despre care ştiu că-i din Baia-Mare ascultă Scorpions. Fereastra e deschisă iar perdeaua e dată la o parte aşa că muştele pot bâzâi nestingherite afară-înăuntru, afară-înauntru ... Din când în când, dacă stai la fereastră, se simte câte un curent de aer fierbite şi mirosind a uscat urcând în spirală tot felul de gunoaie mărunte care altfel zac liniştite pe asfaltul încins. În curentul acesta de aer fierbite care poartă înspre cer praf şi gunoaie se amestecă sunetele care ies de pe fiecare fereastră, frânturi de cuvinte, râsete, muzică, câte un strigăt sau o injurătură. "Mădăăăăăăă ... ai nişte şampon?"; "Mariuuuus! Să-mi aduci notele alea cu obligaţiunile!"; " ... mi-aş ..."; "m-ai spart!" ...

Începe brusc, aproape de nicăieri. La început se aude un "haideeeeeeeeee" prelungit urmat de "da-uri"şi "aşa-uri" gâfâite, strigate răguşit, oftate, scârţâite, gemute, scremute. E un fel de muzică. Cineva de la un etaj de mai sus incepe sa zică ceva însă altul i-o taie scurt: "taci dracu' că strici sonoru' " . Tăcem şi ne adunăm pe ferestre ... acum se aude foarte clar şi vocea lui intretăiată din când în când de gâfâieli şi mormăieli însă ceea ce ne ţine la ferestre cu urechile ciulite e muzica ei ... Toate vocalele posibile aranjate într-un fel de spectacol de artificii sonore ... Ooo-uri gemute din adânc, ae-uri gâfâite printre dinti, iii-uri şuierate ... Niciuna din zecile de figuri care se zăresc la ferestre nu e umflată de rânjetul acela la care te-ai putea aştepta ... nimeni nu face glume, doar ascultăm şi aşteptăm rezoluţia, finalul. Când acesta se petrece toţi suntem cuprinşi de un fel de pace stranie de parcă am fi într-o biserică unde tocmai s-a săvârşit liturghia vieţii. E linişte şi câteva momente nimeni nu spune nimic. După un timp cineva chicoteşte iar altcineva zice: "Moamăăăăă ... ce mai futai!" ... vraja s-a rupt... doar muzica a ramas. 

Meet Liza Doolittle

• Sforăie uşurel (adoarme întotdeauna înaintea mea şi foarte brusc cum adorm uneori copii) dar nu exista nimic deranjant în sunetul acela ... parca e un motoraş de jucărioară;
  
• În 7 cazuri din 10 reuşeşte să evite cu multă îndemânare transformarea ochiurilor de ou în decoraţii pentru gresie;
  
• Râde cu gura pâna la urechi şi cu tot trupul. Ştie să râdă chiar şi cu degetul mic de la picior;
  
• Mă întreabă de fiecare dată câtă cafea trebuie să pună în cafetieră de parca as avea o cafetiera schimbatoare;
  
• A auzit de Einstein şi ştie că e bătrânelul acela simpatic şi cu limba scoasă;
  
• Iubeşte florile, parfumurile şi pantofii roz;
  
• Uneori ştie ce vreau să zic înainte de a-mi da eu seama ce vreau să spun;
  
• Fie cântă îngrozitor de fals fie sforăie mult mai plăcut decât cântă;
  
• Adoră poveştile şi crede că viaţa e un fel de poveste în care se ascund alte poveşti, ca un fel de matrioska făcută din întâmplări frumoase. Întâmplările urâte sunt excluse din poveşti, ca şi din viaţă, pe criterii estetice.
  
• Ştie de ce se întâmplă o mulţime de lucruri care pentru mine n-au nici o logică sau explicaţie: "Aşa e lumea!"
  
• Dansul ei este un fel de sculptură în mişcare;
  
• Zice: "Să vezi fază!" înainte de a povesti o întâmplare … Îngrozitor, nu-i aşa? Apoi, poveşteşte foarte expresiv şi cu multă precizie ceea ce a văzut dovedind că reţine amănunte care-mi scapă întotdeauna: bareta uşor uzată a pantofului din piciorul stâng; o pată minusculă etc.
  
• Fumează prea mult;
  
• Ţopăie când se bucură şi bate din picior când se înfurie;
  
• Reuşeşte să facă în acelaşi timp curăţenie şi dezordine apoi, într-o singură zi, inversează procesul;
  
• Zâmbeşte incredibil de cald;
  
  
  
   

 

7

"Atunci doi îngeri m-au ridicat în vânt şi m-au dus în locul acela unde am văzut faţa Lui iar ochii mei s-au topit la căldura privirii Sale şi mi-au curs pe obraz ca două lumânări topite iar faţa mea s-a înnegrit şi mâinile mele au zburat în lături ca două aripi-păsări speriate. Trâmbiţele îngerilor zilei din urmă au sunat de trei ori în mintea mea, iar sufletul meu s-a spart în fărâme ca un vas de pământ izbit de pietre. Am văzut că "Răul" şi "Binele" sunt Unul. Apoi m-am cutremurat şi în genunchi am căzut şi mi-am urlat cu urlet de moarte spaima căci l-am auzit pe zeul cel clevetitor, viclean, orb şi nebun, pe zeul care urlă dement în adâncurile fiecăruia din noi încă de la facerea lumii l-am auzit şi i-am auzit şoaptele şi chicotele şi i-am văzut danţul oribil şi am ştiut că eu şi el una suntem."

(Bocetul lui Naram-Sin fiul lui Enmebaragisi din Umma)

    Naram-Sin fiul lui Enmebaragisi din Umma a fost cel dintâi căruia sufletul nu i s-a despărţit de trup la vremea morţii. Asta s-a petrecut în vremea mãritului Lugal-Zage-Si, într-al cincilea an de domnie al măritului rege din Umma. În acel an, imediat după sărbătoarea luminosului Utu, Naram-Sin a început să se îndeletnicească cu lucruri nemaivăzute. A făcut un chip de ceară aidoma cu chipul său căruia îi dădea jertfă în fiecare zi din sângele lui ... 

Pe cel înfumurat, pe cel ce se închină către chipul său când se zăreşte în oglindă, pe cel ce-şi adoră propria inteligenţă si pe cel ce se iubeşte singur pedepseşte-l Doamne!

... şi s-a înfăţişa în templul lui Enlil, în faţa înţeleptului zeu s-a arătat, rugându-se ca sufletul să-i fie prins în ceară. Apoi a învelit ceara în pământ roşu, în pământul din care a fost făcut primul om, în pământ pentru oale şi a lăsat ca pământul să se usuce. A pus pe urma forma de pământ cu gura în jos pentru ca ceara, topindu-se la căldură, să se scurgă iar forma să rămână goală pe dinăuntru. În vreme ce ceara se scurgea, Naram-Sin se înroşise tot şi asuda ca un om cuprins de friguri şi tremura zbătându-se să-şi smulgă hainele de pe el. A turnat apoi Naram-Sin aramă roşie topită în locul cel gol din forma de pământ ars iar când arama s-a răcit a cerut binecuvântarea lui Enlil pentru noul trup al sufletului său.

Pe cel ce-şi urăşte trupul, pe cel ce-şi dispreţuieşte carnea muritoare, pe cel care ar vrea să fie altul, pe cel mărunt care se vede mare si pe cel mare care încearcă să treacă neobservat pedepseşte-l Doamne!

Însă duşmanii lui se temeau de el pentru că oricât încercau ei să-l ucidă, Naram-Sin nu putea fi omorât ... îngropat de viu a stat acolo vreme de patru ani iar când au dat pământul şi pietrele la o parte el a început să se mişte şi să vorbească cu toate că era vânăt şi umflat şi arăta aidoma unui mort de multă vreme iar carnea se desprindea de pe oasele lui şi mirosea greu în juru-i cale de o sută de paşi. Câinii, hienele şi şacalii fugeau urlând din calea lui iar caii se speriau când îl simţeau în preajmă şi nu mai ascultau nici măcar de bici. Oamenii fugeau faţa lui şi chiar cei mai curajoşi îşi acopereau ochii la vederea sa. Ca să nu se risipească cu totul şi-a învelit trupul în fâşii de pânză şi blănuri de animal şi le-a legat cu sfori şi astfel umbla ca un blestemat.

Pe cel ce se teme de moarte, pe cel care nu ştie să trăiască, pe cel care îşi urăşte viaţa si pe cel ce nu poate să moară pentru că nici n-a putut trăi pedepseşte-l Doamne!

De la o vreme a început să ucidă tot ce-i ieşea în cale şi să mănânce ceea ce ucidea iar pofta lui de carne era grozavă ... oamenii s-au adunat iar Ur-Nammu fiul lui Urshanabbi, cel mai dârz şi mai aprig dintre ei, a glăsuit către ceilalţi zicând: "Aştepta-vom să fim cu toţii ucişi şi mâncaţi ca nişte capre de acest blestemat sau îl vom ucide noi mai întâi pe el şi vom scăpa astfel de rău?" astfel a glăsuit Ur-Nammu fiul lui Urshanabbi.

Pe cel ce se hrăneşte din altul, pe cel veşnic flămând de carnea altuia, pe cel ce-şi urăşte semenii si pe cel ce-şi urlă răutatea pedepseşte-l Doamne!

... au dat foc nuielelor aduse în locul unde se ascundea blestematul dar el a ieşit printre flăcări, iar focul se ferea scârbit din calea lui şi astfel  a fugit de acolo. De atunci Naram-Sin s-a pierdut de lume ... cei din neamul de peste munţi povestesc despre lucruri stranii şi înspăimântătoare care se întâmplă în ţinuturile lor. În poveştile lor Naram-Sin-blestematul îşi cântă durerea în fiecare noapte. În nopţile cele reci ale munţilor, peste şuierul vânturilor, se aude cântecul lui de furie şi disperare înălţat catre zeii săi întunecaţi. Ori poate că Naram-Sin se roagă luminosului Enlil, plângându-şi viaţa nesfârşită şi rugându-se să-i fie dată şi lui odihna care se cuvine doar celor peste care se presară pulberea cea galbenă a uitării.

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, ... lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine ... Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului...Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat. Pavel apostolul, Epistola a doua către Timotei 3:2-3; 7; 13-14

Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel-ce-Este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul Zidirii: Ştiu faptele tale şi ştiu că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea. Ioan, Apocalipsa 3:14-18

Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am îmbogatit si de nimic nu am nevoie. Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plâns, si sarac si orb si gol! Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit în foc, ca sa te îmbogatesti, si vesminte albe ca sa te îmbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Ioan, Apocalipsa 3:14-18

Micul Toboşar

 

Si s-a suit Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in Iudeea, in cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David. Ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.

Luca 2:4-7

 

Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand în casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna.

Matei 2:10-11

 

Colindul micului toboşar

 

Haide cu noi, cu totii-au zis, ra pa pa pam pam

Sa ne-nchinăm Celui ce-I scris, ra pa pa pam pam

Iubirea peste noi să-şi ningă, ra pa pa pam pam

Să-i punem dalbe daruri lângă, ra pa pa pam pam

ra pa pa pam pam, ra pa pa pam pam

 

Braţul de fân pe care stă, ra pa pa pam pam

 

Dar eu sunt doar un prunc micuţ, ra pa pa pam pam

N-am ce să-I duc că-s sărăcuţ, ra pa pa pam pam

Şi n-am nimic ce-aş putea pune, ra pa pa pam pam

Lângă o aşa Mare Minune, ra pa pa pam pam

Ra pa pa pam pam, ra pa pa pam pam

 

Pot, dar, să-I cânt cu toba mea? ra pa pa pam pam

 

Cu ochi-i uzi, de caprioară, ra pa pa pam pam

Făcut-a semn Sfânta Fecioară, ra pa pa pam pam

Iar cântul meu de tobă-n dar, ra pa pa pam pam

L-am pus lângă Cel plin de har, ra pa pa pam pam

Pa ra pa pam pam, pa ra pa pam pam

 

Pruncul a râs si cum s-a scris

atunci chiar Raiul s-a deschis, ra pa pa pam pam

ra pa pa pam pam, ra pa pa pam pam

    
 

    
 

 

 

Mi-am strigat uimirea

Domnului Serghei Esenin in oricare loc s-ar afla dansul .... si Celei-ce-intreaba

…

Port in mine noaptea, nu vreau sa gandesc.

Nici sa-i zic frumoasei cu cine vorbesc.

Dar ma-ntreaba-ntruna: "Lumea a-nghetat,

Sa-ti incalzesc patul, ceaiul vrei sa-l fac?"

Mi-am strigat uimirea: "Spune-acum, te rog!

Esti un soi de harpie ori un fel de drog?

Haide, aşterne patul, sufla-n lumanare,

Simt ca fara tine viscolu-i prea mare.