Venisera o pereche de batrani, sot si sotie, de printr-un sat de munte cu o pereche de boi la vanzare in piata Halmagiului acolo unde, odată, demult, venea si Lica Samadaul sa cumpere porci. Erau niste batrani mititei, sotii acestia si nu mai puteau muncii cu boii, dar li se rupea inima dupa ei si le vedeai tristetea pentru ca trebuie sa-i vanda. Aveau o pereche de boi imensi cu coarne lungi, frunte lata, copita cat o paine ... uriasi, de vreo 800 kg bucata. Simtind rost de castig, aproape imediat apar niste geambaşi si incepe târguiala. Batraneii erau in mana geambaşilor ca lutul in mana olarului. In sfarsit, se face targul iar unul din geambaşi incepe sa traga de lantul unuia din boi ca să-l urce pe cantar. Boul merge pana la cantar ca un mieluşelo dar acolo se opreste si ... 8 oameni nu-l puteau urni din loc, cred ca se putea face focul sub el si tot nu s-ar fi miscat. Geambaşii incep sa-l bata … ca pe boi, adica cu lantul peste botul umed, cu pumnii ... nimic. Batrana plangea de parca i-ar fi plecat feciorul in catanie si se apropie de bou, le stiga acelora sa-l lase in pace si apoi se apleaca si-l saruta pe bot si ii spune: Hai Iambore, hai măi draga. Atunci boul s-a miscat ca prin minune, de parca emotia transmisa prin sarutul acela fusese ceea ce asteptase toata viata lui. Simtea la fel de clar ca înainte ca merge la moarte, dar nu cred ca-i mai pasa deloc pentru ca, cu toata putinatatea mintii lui de bou, nesfarsita emotie ca şi prezenţa Domnului Culorilor, il facuseră sa-si invinga ceea ce părea de neinvins: instinctul de fuga si frica de moarte.
Lucrul acela tainic pentru care venise pe lume se implinise.
@
Emotia. Ex-movere, adică să te mişti spre înafara ta, să te arăţi altora mergând înafara ta, să te faci cunoscut altora.
@
Emoţia stârnită în noi de o "altă realitate" este legătura noastră cu numinosul (nu cu înfricosătorul numinos al lui Otto ci cu emoţia cea mai caldă şi purificată de frică). Ne putem întreba daca nu cumva exista un "organ" pentru a simti numinosul-cel-cald-şi-senin si daca nu cumva acest organ este la unii mai dezvoltat iar la altii mai atrofiat, ori dacă frica, spaima angoasa şi teroarea sunt emoţii sau defecte ale emoţiilor.
Nu fac aici o analiză a fenomenului prin care cu ajutorul emoţiei ne conectăm la o realitate care mie nu-mi produce în nici un caz teamă (mi-e cu totul străin acel mysterium tremendum et fascinans al lui R.Otto) ci o intensă bucurie şi marturisesc că emotia simtita de mine ori de câte ori am simţit prezenţa sacrului în preajma mea are gust si miros de scortisoara cu vanilie si fragute si este pe cat de portocalie îmi permite Domnul Culorilor sa o vad.
Fac o mică paranteză şi scriu aici că Domnul Culorilor şi Stapanul Sunetelor sunt nume inventate de mine pentru Cel-care-genereaza-realitatea-ultima. Din păcate, pentru ca nu sunt deloc sinestet, această realitatea ultimă mi-o pot imagina doar ca fiind unitară cu toate ca eu o percep fragmentat. Insa chiar fara sinestezie nu pot fi impiedicat sa-mi inchipui ca fiecarui sunet ori fiecărei idei ii poate corespunde o culoare, un miros ori un gust.
Ce se întâmplă, însă, cu realitatea aceasta emoţională într-o societate cumva grăbită să-l creadă pe Husserl care descria reductiunea eidetica ca fiind metoda ideală prin care, variind la nesfarsit continutul unei reprezentari, degajam esenta clara (si pura) din ambalajul nefolositor de emotivitate; ce facem cu sufletele noastre în societatea în care emotia a fost definita fie ca "imposibilitate momentata de adaptare la o anumita situatie" ?
@
Eu vin si afirm preemergenta emotiei asupra intregului real. Banuiesc ca "emotionism" ar fi denumirea potrivita pentru doctrina mea, daca as avea o doctrina. Nu am una, chiar daca sunt - insa intr-un mod foarte diluat - un fel de epigon (in greaca inseamna progenitura) mutant al lui J.P. Sartre care in "Schita asupra unei teorii a emotiilor" arata ca schema clasica de studiu a emotiilor privite ca reactie la real este falsa si ca, macar partial, emotia produce realitatea nu invers. Nu insist prea mult aici asupra acestui aspect insa smecherul de Sartre proceda la demonstratie inversand schema "vad un urs, mi-e frica, fug" cu o alta in care emotia nu numai ca se alimenteaza singura, ci este chiar produsa de minte si determina realul, respectiv: "fug, mi-e frica, vad un urs". Astfel descoperim ca dragostea nu este o reactie la aspectul partenerului (pare apt de reproducere ergo ma indragostesc de el) si nici nelinistea metafizica ori extazul mistic, (ca forme ale emotiei pure) de care cei fericiţi suferă uneori, nu sunt simple reactii la eventuala indigestie produsa de o cina prea opulenta ci modalităţi prin care mintea satisface nevoi sufletesti pe care doar le banuim.
Un fost regizor de teatru explica odată unor tinerei novici: "Dragalasilor, toata arta actorului sta in modul cum acesta reuseste sa transmita celorlalti emotia pe care o traieste. Emoţia este realitatea. Incercati sa aveti emotii puternice si clare si sa le canalizati spre ceilalti. Daca veti face asta o sa puteti face orice doriti voi. Veti putea fi nu numai actori ci si poeti, scriitori, muzicieni, pictori sau ... alcoolici ori poate drogati, daca joaca cu emotiile şi cu realitatea este prea mult pentru sufletelul vostru fragil si va trebui sa va "anesteziati".
Emotia este o conduita magica, un efort al samanului-emotiv de a impune "realitatea sa" şi de a schimba lumea cu ajutorul mintii; emotia poate fi însă si un mod de a eşua lamentabil intr-o societate macho-izata si oarecum abrutizata in care emotivitatea este asimilata slabiciunii.
Se uita uneori ca emotia ca manifestare a realităţii ultime are un sens si un scop si dezvaluie in cel mai pur mod intentiiile (chiar inconstiente) ale celui care le trăieşte. Se uita si ca emotia transmisa celorlalti satisface una din exigentele cerute de prietenul nostru (hehe) Marcus Tulius (Cicero) oricarui discurs: aceea de a misca sufletul celorlalţi şi de a le produce astfel senzaţia realului.
Mă trezesc uneori dimineaţa cu bucuria că tot jocul acesta cu mărgele de sticlă pe care-l numim viaţă, dacă este privit prin realitatea emoţiilor noastre, apare orbitor de plin de luminoasă frumuseţe.
