sâmbătă, 5 februarie 2011

Din tot sufletul

Elohai,
Precis mă cunoşti ... sunt evreul acela, Mordechai Buxbaum, precis că mă ştii, doar suntem cunoştinţe vechi! Eu sunt cel care nu uită să nu-ţi ceară nimic în fiecare seară. Am aflat de la rabi Rosenbaum că unul din atributele tale este infinita bunătate şi cred că nu te vei supăra pe mine dacă le mărturisesc tuturor celor de faţă că m-am simţit foarte dezamăgit când după ce am aşteptat 40 de ani ca Tu sa faci un miracol nu s-a întâmplat nimic. Nu voiam ceva spectaculos, Elohai, nu doream să pui doi sori pe cer ci doar să transformi puţin lumea oamenilor care uneori este foarte rea şi foarte nedreaptă. Să nu înţelegi, Elohai, că te critic! Nu, nu este critică ci doar o constatare şi o încercare de a-mi da seama ce planuri ai cu noi pentru viitor.

 
Kawl han'shama she'natata bi
Elohai ...

 
Tot sufletul acesta pe care l-ai pus in mine,
Doamne...

 
De vreme ce mă cunoşti sunt sigur că ai aflat deja că am dorit foarte mult să ajung avocat sau medic dar că sa-ntâmplat să ajung croitor. E destul de bine şi croitor şi nu pot să te învinovăţesc pe Tine pentru că n-am ajuns avocat. Dacă tot am adus acum vorba despre visul meu de a ajunge avocat trebuie să scriu şi despre strămoşul acela îndepărtat care într-o zi te-a chemat în judecată şi te-a învinuit pe Tine de nedreptate pentru că n-ai împiedicat un pogrom în care a murit iubita lui Hannah. Mordechai acela a avut îndrăzneala să te apuce de piept şi să zică în faţa judecătorilor că esti nedrept, Elohai. Insă Tu ai zâmbit trist şi în loc să-l prefaci imediat pe obraznicul acela într-o grămăjoară de cenuşă ori să-l umpli de răni sau de bube cum ai făcut cu Iov, i-ai dat dreptate. Ai dat dreptate unui om în faţa acelor judecatori prea uimiti ca să se mai poată lămuri dacă dându-i dreptate celui care a zis că eşti nedrept mai poţi fi numit nedrept. Mi-eşti foarte drag pentru povestea aceasta, Elohai.

 
Ken, yesh harbei hester panim
V'ahavot she'i efshar

 
Da, sunt lucruri ascunse si neadevaruri
Si iubiri ce nu pot se pot împlini

 
Am împlinit în viaţa aceasta şi câţiva copii şi vreau să-ţi mulţumesc pentru ei iar dacă un coitor poate să facă ceva ca să-şi arate recunoştinţa faţa de Tine, Elohai, te rog să-mi dai doar de ştire. În fiecare zi implinesc de fapt câte ceva însă am trăit mulţi ani cu sentimentul că foarte puţin din ceea ce împlinesc este al meu. Elohai tu ştii că am pierdut tot felul de lucruri si trebuie să mărturisesc că n-am reuşit "să am" prea multe cu toate că Tu mi-eşti martor că uneori mi-am dorit asta. Mereu m-am încurcat cu sentimentele, Elohai şi nici cu banii nu am ieşit mai bine iar dacă viaţa aceasta este un fel de gheşeft unde la final trebuie să te socoteşti cât ai câştigat atunci trebuie să-ţi spun că ştiu că n-am fost deloc un afacerist bun. Tu ştii, Elohai, cât m-am chinuit să fac lucrurile cum trebuie însă atât în ceea ce priveste sentimentele cât şi în ce priveşte banii am fost un mic dezastru. Cu sentimentele … mai treacă-meargă pentru că şi David a păţit-o cu Batsheba iar Solomon se încurcase întratât în neveste încât te-ai mâniat pe el însă faptul că mă tot încurc chiar şi în ce priveste banii e foarte jenant! Parcă nici n-aş fi evreu, adică unul aparţinând naţiei celei mai vestite în lume pentru felul cum ştie să câstige, să păstreze şi să gospodărească banii. Mi-a trebui ceva timp ca să mă lamuresc că dacă ai un plan cu mine acela nu este să ajung bogat iar după ce Tu ai hotarât că merit să pot râde din nou alături de o altă Hannah m-am luminat pe deplin că deşi nu voi avea niciodata prea mulţi bani sunt foarte, foarte norocos chiar dacă n-am să fiu niciodată bogat după cum n-am fost nici frumos, virtuos ori măcar deştept.

 
Kmo she'anu noladim
El toch hachayim
Mah nish'ar?

 
Ne naştem pentru
viaţa aceasta
Dar dupa noi ce ramane?

 
M-am tot intrebat, Elohai, dacă acumularea banilor, după felul cum popândăii adună toamna porumbul, este lucrul pentru care ne-ai facut. Poate că zâmbeşti acum auzind ce întrebări prosteşti pot să-mi treacă prin mintea mea de croitor. Sigur că nu pentru ca să adunăm bani ca hârciogii ne-ai facut, Elohai, ci pentru ca să zburăm spre stele însă nu trebuie sa te superi pe mine dacă-ţi scriu ca era bine daca ne faceai cu mai puţină dorinţă de bani şi mai multă plăcere de a-i ajuta pe cei din jur. Elohai, ştiu că eşti foarte ocupat şi că ai multe lucruri importante de rezolvat însă trebuie să-ţi mărturisesc câteva lucruri: Mă doare că astăzi copilaşii vaduvei Goldbaum n-au mâncat decât pâine cu margarină. Mă doare şi de tristeţea tânărului Arie Reuben căruia, deşi munceşte pe brânci, toate lucrurile frumoase din magazinele acelea stralucitoare din Mall i se par inaccesibil de scumpe şi suferă pentru că nu-i poate cumpăra iubitei lui nici macăr un mărunţiş din acela care-i fac unei fete ochii strălucitori. Mi se întunecă sufletul, Elohai, de câte ori mă gândesc că Akiva Mandelbaum, cel care a rămas să-şi crească singur copilaşul de nici 6 ani se socoteşte în faţa vitrinei de magazin câte luni trebuie să economiseasca banii pentru ca să cumpere jucărioara pe care si-o doreşte micul Moishe. Cu toate că lucrurile acestea mă dor, Elohai, am păcătuit şi am făcut un lucru de care mi-e foarte ruşine dar pe care (iartă-mă Elohai!) l-aş face din nou. Cred că-ţi par nebun, egoist şi risipitor, Elohai, dar mărturisesc că văzând-o pe Hannah că-şi doreşte să trăiască măcar o zi ca una din vedetele acelea pe care le vedem toată ziua la televizor am dat tot câştigul din munca mea de croitor de pe câteva luni pentru ca să petrecem impreună, eu şi Ea, minunea aceasta pe care Tu mi-ai dăruit-o când mă aşteptam mai puţin văzând că soarele luceşte deja a după-amiaza vieţii, o zi şi o noapte într-unul din hotelurile acelea scumpe unde mănânca şi chefuiesc doar cei bogaţi. Ştii cum m-a privit Ea, Elohai? Cum îi luceau ochii? Fiecare om ar trebui să trăiască măcar odată în viaţă o astfel de clipă, Elohai. Mă vei ierta că n-am dat banii aceia văduvei Goldbaum sau că nu l-am ajutat pe bietul Arie ori că n-am cumpărat jucăria pentru micul Moishe Mandelbaum? Eu nu m-am iertat, Elohai şi nici n-am să o fac vreodată însă suferinţa aceasta locuieşte în sufletul meu altături de imensa bucurie efemeră trăită lângă Hannah.

 
Ken, al yamim, yamim rabim
Al hak'ev shelo chadal
Kmo she'anu noladim
U-m'vakshim k'tzat rachamim
Elohai ...

 
Da, sunt multe, multe zile
Iar durerea n-a incetat macar o clipă
dupa ce ne-am născut
Şi Te rugam sa-ţi fie milă
Doamne …

 
Toate faptele acestea mă fac să Te intreb de ce-i dai unuia mai mult decât poate el să socotească iar altuia nici cât să poată adormi sătul? Elohai, eu n-am curajul stramosului meu şi nici nu cred că mai există judecători în faţa cărora să Te pot chema în judecată. Judecătorii de astăzi se sfiesc şi se bâlbâie chiar şi în faţa unui biet ministru dintr-o ţară mititică şi săracă. Tot de la rabi Rosenbaum ştiu că eşti drept şi cred că zâmbetul acela trist pe care l-ai schiţat demult în faţa acelui îndepărtat Mordechai a ramas încă pe faţa Ta. Nu pot să cred că nu ne vezi cât suntem de neajutoraţi, Elohai şi singurul lucru care te rog este să-ţi aminteşti întamplarea aceea veche şi foarte simplă şi să-i ajuţi pe cei ce au nevoie de Tine.
Îti mulţumesc, Elohai, pentru că mi-ai dat un suflet în care încap atât de multe, îţi mulţumesc pentru viaţă, îţi mulţumesc pentru culori, îţi mulţumesc pentru sunete şi pentru strofe, îţi mulţumesc pentru muzică, îţi mulţumesc pentru dans şi pentru poezii şi pentru flori dar mai ales îţi mulţumesc pentru sentimentul acela pe care-l traiesc ori de cate ori Ea îmi spune: "Să te întorci curând, să nu mă laşi să mă doară dorul de tine".

 
Elohai, kawl han'shama she-natata bi
Elohai, kawl han'shama
Mah, mah hi?

 
Doamne, sufletul acesta pe care L-ai pus în mine
Doamne, tot sufletul acesta
Ce este el?

 
Te iubesc, Elohai! Cred că Tu ştii foarte bine că te iubesc şi cred că zâmbeşti îngăduitor şi poate uşor ironic. 

Mordechai Buxbaum


 

 

marți, 1 februarie 2011

Muzica sferelor


 
Sex is kicking death in the ass while singing. (Charles Bukowski)
Sexul inseamna să-i tragi morţii şuturi în cur în timp ce cânţi. (Charles Bukowski)

 
E groaznic de cald şi sunt mult prea multe muşte în camera aceea. Douăsute de tineri înghesuiţi câte trei-patru în camerele unui hotel ieftin aşteaptă un examen de care depinde dacă vor fi angajaţi ori o vor lua de la capăt într-un alt loc, cu o altă ocazie. Ascult sunetele care se aud din celelalte camere ale hotelului acesta de două parale: deasupra mea cineva face duş şi aud curgând apa în cadă iar în stânga, la un etaj mai jos, un băiat naiv despre care ştiu că-i din Baia-Mare ascultă Scorpions. Fereastra e deschisă iar perdeaua e dată la o parte aşa că muştele pot bâzâi nestingherite afară-înăuntru, afară-înauntru ... Din când în când, dacă stai la fereastră, se simte câte un curent de aer fierbite şi mirosind a uscat urcând în spirală tot felul de gunoaie mărunte care altfel zac liniştite pe asfaltul încins. În curentul acesta de aer fierbite care poartă înspre cer praf şi gunoaie se amestecă sunetele care ies de pe fiecare fereastră, frânturi de cuvinte, râsete, muzică, câte un strigăt sau o injurătură. "Mădăăăăăăă ... ai nişte şampon?"; "Mariuuuus! Să-mi aduci notele alea cu obligaţiunile!"; " ... mi-aş ..."; "m-ai spart!" ...
Începe brusc, aproape de nicăieri. La început se aude un "haideeeeeeeeee" prelungit urmat de "da-uri"şi "aşa-uri" gâfâite, strigate răguşit, oftate, scârţâite, gemute, scremute. E un fel de muzică. Cineva de la un etaj de mai sus incepe sa zică ceva însă altul i-o taie scurt: "taci dracu' că strici sonoru' " . Tăcem şi ne adunăm pe ferestre ... acum se aude foarte clar şi vocea lui intretăiată din când în când de gâfâieli şi mormăieli însă ceea ce ne ţine la ferestre cu urechile ciulite e muzica ei ... Toate vocalele posibile aranjate într-un fel de spectacol de artificii sonore ... Ooo-uri gemute din adânc, ae-uri gâfâite printre dinti, iii-uri şuierate ... Niciuna din zecile de figuri care se zăresc la ferestre nu e umflată de rânjetul acela la care te-ai putea aştepta ... nimeni nu face glume, doar ascultăm şi aşteptăm rezoluţia, finalul. Când acesta se petrece toţi suntem cuprinşi de un fel de pace stranie de parcă am fi într-o biserică unde tocmai s-a săvârşit liturghia vieţii. E linişte şi câteva momente nimeni nu spune nimic. După un timp cineva chicoteşte iar altcineva zice: "Moamăăăăă ... ce mai futai!" ... vraja s-a rupt... doar muzica a ramas. 

Namaste!

Despre mine

Fotografia mea
avocat si ... doctor in tetrapilotomologie