Pe scurt despre Mordechai

Minunatã e lumea facuta prin voinţa Lui! Şedeţi lângã mine sã vã povestesc cã odinioarã (ori poate chiar acum mai multe dinioare), pe vremea când Talmudul ne învaţã cã toate sufletele bãrbaţilor erau cuprinse în sufletul lui Adam iar acesta se afla împreunã cu Hawwah, careia crestinii îi zic Eva, mama tuturor oamenilor, dinaintea pomului din mijlocul grãdinii, sufletul lui Mordechai a strigat din multimea sufletelor înca nenãscute: “De dragul tãu am sã manânc din fructul acesta!” Apoi, pentru ca glasul lui Mordechai acoperea vuietul glasurilor tuturor celorlalte suflete, Adam a muşcat.

*

Aaron Rubinstein i se plângea lui Mordechai cã din cauza sãrãciei şi bolilor suferã şi nu se poate ruga cum trebuie. "De unde Ştii tu ce este mai placut în ochii Domnului, rugaciunea sau suferinţa ta?" l-a întrebat Mordechai.

*

Trãia odatã în satul lui Mordechai un om care predica pocãinţa tuturor celor care doreau sã-l asculte şi care datoritã felului sau de a se purta era poreclit "Pocãitul". Odata, când a fost întrebat daca-l cunoaşte, Mordechai a zis: Nu, nu-l cunosc deloc, iar pocãinţa lui mi se pare un fel de hainã ţesutã din înfumurare, cãptuşitã cu ura faţã de ceea ce ne face sã fim oameni şi cusutã cu tristeţea eşecurilor sale.

*

Mordechai a strigat odata cãtre îngerul sãu pãzitor: Îngeraşule, nu e nimic deosebit sã stai în cer de-a dreapta Domnului Culorilor şi Luminii şi sã fii sfânt şi fãrã pãcat. Tu nu trebuie sã mãnâci şi nu trebuie sã bei, nu te îndrãgosteşti, nu faci dragoste şi nici nu faci copii, tu nu construieşti case şi nu trebuie sã câştigi bani ca sã trãieşti. Tu, îngerule, nu lupţi pentru partea ta de viaţã, nu lupţi pentru hrana ta, nu te baţi pentru femeia ta, nici pentru copiii tãi şi nici pentru locul tãu în lume. Vino pe pãmânt, îngeraşule, mãnâncã, bea, iubeşte femei, fã copii, câştigã bani şi construieşte case pe care apoi sa le pierzi intr-o clipã şi vedem dacã mai rãmâi înger sfânt şi fãrã pãcat. Dacã reuşeşti, ai sa te poţi mândri, însã pânã atunci n-ai motive. Pânã când, ducând o viaţã de om, vei reuşi sã rãmâi fãrã pãcat eşti mai putin decât sunt eu, mult mai puţin.

*

Umar: Spune-mi, Mordechai, ce înţelegi tu cã ar fi pãcatul?

Mordechai: Pãcatul stã în irosire. Pãcat este când te risipesti în van pentru ca îţi închipui cã aşa ar trebui sã faci deoarece astfel le faci altora pe plac.

Umar: Cum ar fi?

Mordechai: Cum ar fi atunci când vezi undeva o femeie frumoasa şi vrei sa intri în vorbã cu ea dar nu o faci pentru ca te gândesti la ce vor zice cei din jurul tãu şi ce va crede ea despre tine.

Umar: Aşa? Asta numesti tu ca fiind pacat? Atunci, mai spune-mi ceva, rogu-te. Când vorbesti mereu despre bunãtatea Domnului Luminii pe care-L mai numesti si Domnul Culorilor si Domnul Muzicii si despre iertarea divina, de unde ştii tu, Mordechai, cã pãcatele tale (care probabil cã nu-s cu nimic mai mãrunte decât pãcatele mele) ţi-au fost iertate, cât timp Domnul nu-ţi vorbeşte, dupã cum nu-mi vorbeste nici mie?

Mordechai: Domnul nu trebuie sã-mi zicã nimic pentru cã ştiu cã pãcatul mi-a fost iertat când nu-l mai sãvârşesc.