Argumentul “gogoseriei” este folosit pentru a explica moralitatea copyright-ului si imoralitatea file-sharing-ului.
Acest argument se rezumã, în general, la urmãtoarele:
"A" are o gogoserie si vinde gogosi cu un leu bucata de la ora 9 la ora 17 in fiecare zi. Gogosile nevandute pana la ora 17 obisnuieste sa le arunce la cosul de gunoi. La ora 16:55 la gogoserie vine "B" care ii spune lui A: "Priveste! Nu mai e nimeni pe strada sa-ti cumpere gogosile. Da-mi mie gogosile. "A" refuza categoric si îi cere sa cumpere, iar "B" fura gogosile si fuge cu ele. A doua zi "B" vinde gogosi langa ghereta lui A la 1/2 din pret. Cand “A” protesteaza “B” îi spune ca îi face un bine pentru ca îi face reclama la gogosi, pentru ca unii consumatori ar vrea sa guste pentru inceput gogosile la 1/2 din pret.
Comportamentul lui B este evident imoral, insa argumentul gogoşeriei este gresit pentru cã nu contine o analogie cu situatiile de file-sharing ci doar o deformare grosierã a acestora.
1. Prin file-sharing ceea ce se "împãrtãşeste" altora nu este gogoasa propriu-zisa ci o parte din informatia continuta in ea, intr-o forma reproductibila. Astfel, gogoasa poate fi presata (arhivata), fractionata (file split), transformata (file conversion eg. wav2mp3 wav2ogg, etc) etc., astfel incat sa nu mai pastreze nimic din aspectul "exterior" initial, (pentru un neinitiat poate sa para orice altceva decat o gogoasa) insa informatia continuta (de exemplu o melodie, un program) sa ramana aceeasi. Asadar file-sharing-ul este mai degraba information-sharing. De altfel la aceasta informatie se refera si dreptul de proprietate intelectuala care nu poarta asupa bunului in materialitatea sa ci asupra unei parti din informatia incorporata in bun. Insa pentru a fi protejata prin copyright informatia trebuie sa imbrace o anumita forma (nu ma refer la forma materiala) (vezi Immanuel Kant eseul "Von der Unrechtmäßigkeit des Büchernachdrucks" 1785.) Astfel, în reglementarea actualã, secventa "do, re, do, mi, sol, fa, si, do" poate fi protejata insa oricine are dreptul sa aranjeze altfel aceleasi note fara a incalca copyright-ul autorului.
2. Copyright-ul se refera la "copierea" (se putea altfel ?) şi distribuirea unei lucrari care, pentru o perioada determinata de timp, nu se poate face decat cu permisiunea autorului acesteia. Asadar lui "B" îi este interzis sã copieze gogoşile lui "A".
A. Utopia
3. "B" inventeazã şi construieşte un "copiator molecular" care poate sa reproduca cu suficienta fidelitate, molecula cu molecula, o gogoasa cumparata de "B" de la "A". Copiile, care pot fi facute in numar nedefinit, au acelasi aspect, miros, consistenta, gust, etc. ca şi gogoasa initiala. "B" distribuie aceste gogosi copiate fãrã sã încaseze nici un ban, "copiatorul molecular" este amplasat pe strada, la dispozitia tuturor, foloseste ca materie prima orice materie adusã de cei care vor sã copieze ceva si functioneaza cu energie de la reteau publica, costul de productie al unei gogosi fiind propriu-zis aproape 0, fapt pentru care fiecare utilizator va trebui sã plãteascã doar energia consumatã introducând o monedã de 5 bani (nota bene: “B” nu încaseazã nici un ban din cei cinci şi nu face nici o “afacere” cu gogoşile copiate) In scurt timp aparatele lui "B" impanzesc orasul.
3.1 E cert ca daca "A" nu ar fi conceput minunatele sale gogosi aparatul lui "B" nu ar fi avut ce sa copieze.
3.2 E de asemenea cert ca aparatul hraneste, fara discriminare, o multime de copii ai strazii ori alti saraci care nu-si permit sa cumpere gogosi de la "A" precum si pe cei care pot sa-si permita sa cumpere astfel de gogosi insa doresc sa economiseasca 95 de bani la fiecare gogoasa.
B. Distropia
3.3 Gogoseria lui "A" este in pericol pentru ca - foarte evident - cea mai mare parte dintre amatorii de gogosi "a la A" vor prefera produsul cu aproximativ aceleasi calitati insa mult mai ieftin.
3.4 "Copiatorul molecular" pune in pericol nu numai afacerea lui "A" ci si pe cea a furnizorului de faina, zahar, unt si drojdie care-l aproviziona pe "A" precum si toate celelalte gogoserii din oras. In scurt timp toate se vor inchide pentru ca nu pot face fata concurentei facute de gogosile copiate.
3.5 Alarmat de perspectiva disparitiei industriei de gogosi, consiliul orasului adopta o hotarare prin care confera tuturor celor care fac gogosi in oras "un drept de proprietate intelectuala" asupra gogosilor produse, si interzice copierea, distribuirea sau folosirea gogosilor fara acordul expres al proprietarilor de gogoserii.
3.6 Ca urmare a acestei hotarari pot fi copiate doar gogosile vechi de peste 25 de zile, ceea ce, iarãşi evident, scade drastic apetitul consumatorilor pentru gogosile copiate. Proprietarii de gogoserii sunt multumiti. Saracii si copii strazii sunt nemultumiti si protesteaza (dar pentru asta existã o politie a oraşului şi s-au inventat tunuri cu apa si gaze lacrimogene), iar "B" concepe, diabolic, un alt plan.
4. "B" construieşte si distribuie copiatoare universale moleculare portabile, concepute revolutionar, care sunt relativ ieftine, astfel incat fiecare cetatean sa-si poata copia ce doreste el.
5. In scurt timp, copiatoarele universale moleculare portabile au un succes nebun si aproape fiecare cetatean are posibilitatea sa-si cumpere asa ceva. Pana si copii strazii au "copyatori uiberzal moilelare", ce-i drept contrafacute in China (aparatele acestea produc uneori in loc de gogosi un produs nedefinit cu aspect si miros ciudat).
6. Singura problema in fata amatorilor de copii este ca pentru a face copii trebuie sa ai ce copia, insa problema e rezolvata prin legarea tuturor copiatorelor moleculare intr-o retea care impanzeste orasul. Din acest moment, secretara care vrea o cafea cu frisca dar detine doar un ceai de menta poate face "share" cu ceaiul ei - poate are cineva nevoie - si sa copieze o cafea cu frisca de la cel mai celebru restaurant din oras - share facut de un avocat care la randul sau avea nevoie de un pix cu pasta albastra, etc.
7. Evenimentele o iau razna pentru ca in oras poti sa vezi copiii strazii imbracati cu copii ale unor creaţii Versace sau Armani (si hainele se pot copia!) care manaca pe genunchi "Gratin dauphinois" din meniul celui mai exclusivist restaurant din oras, alaturi de un cersetor care desface cu dinţii o sticla de Moët et Chandon "Dom Perignon" 1958 având în buzunare sticluţe de “Esencia” 1966 de la Tokay. Apar cluburi de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. care ofera gratuit membrilor lor liste cu lucrurile care pot fi copiate de la alţi membrii.
8. Alarmat din nou, consiliul orasului se intruneste in sedinta extraordinara. Din consiliu cei mai multi sunt proprietari de gogoserii, restaurante, croitorii, etc., insa cativa nu sunt implicati in astfel de afaceri si aproape imediat se formeaza doua tabere. Tabara celor care au pierdut prin aparitia "copiatoarelor moleculare" si tabara celor care au castigat, mai mult sau mai putin, prin aparitia acestora. In urma deliberarilor tensionate care dureaza multe ore consiliul hotaraste:
- copiatoarele moleculare nu pot fi interzise pentru doua motive: 1. e o masura nedemocratica (doar comunistii au interzis si controlat mijloacele de copiere, insa numai pentru documente, subliniaza un consilier foarte doct), iar oraşul şi consilierii sãi sunt profund democrati 2. cel mai probabil, o astfel de hotarare ar fi urmata de o revolta a cetatenilor in urma careia, cu toatã poliţia, tunurile cu apã şi gazele iritante, si-ar pierde cu totii locurile in consiliu.
*** Un alt motiv, insa ramas nediscutat, este ca si cei mai bogati dintre consilieri au copiatoare moleculare si le folosesc (primarul chiar are o colectie "Dali" copiata de prin muzee, colecţie pe care nu si-ar fi putut-o permite nici daca ar fi delapidat 3/4 din bugetul anual al oraşului).
- cluburile de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. sunt ilegale pentru ca incalca drepturile producatorilor consacrate prin hotararea anterioara si care, prin analogie, se aplica tuturor bunurilor care incorporeaza un travaliu intelectual.
- sharing-ul este o activitate imorala si de aceea ilegala pentru ca incalca dreptul de autor al celui care a conceput originalul, drept care il include si pe acela de a dispune dupa bunul plac de opera sa pentru o perioadã determinatã de timp.
9. La scurt timp dupa aceasta hotarare epocala apar diferite persoane care ofera bunuri ce se pot copia gratuit (o gospodina, Lina Torval, ofera chiar o gogoasa mai buna decat celebra gogoasa "a la A") iar o buna parte din populatie ignora hotararea continuand sa faca share cu diferite bunuri chiar daca asta insemna incalcarea legii.
10. Sesizata, politia orasului incepe sa faca tot mai dese descinderi la cluburile de share arestand initiatorii si confiscand aparatura si, in urma unei noi hotarari a consiliului, oricarui utilizator prins ca face share ilegal i se poate interzice accesul la reteaua de comunicatii a orasului pentru o perioada de pana la un an, poate fi amendat, iar in cazuri extreme chiar condamnat la inchisoare.
11. Cei care ofera bunuri concepute de ei pentru a fi copiate gratuit sunt descurajati prin diferite metode - mai ales prin procese in care sunt acuzaţi ca ar fi incalcat unele drepturi de autor protejate – Lina Torval este obligatã sa-i plateasca lui "A" o suma considerabila pentru ca un tribunal “independent şi imparţial” a constatat cã forma gãurii din gogoasa “Lina” e o opera derivata din gogoasa inimitabila a lui "A" si renunta sa mai puna la dispozitie pentru share alte minuni gastronomice create de ea de frica sa nu mai pateasca la fel. Cei mai multi cetateni procedeaza la fel ca si gospodina iar curentul de share se diminueazã incetul cu incetul, chiar dacã refuzã sã disparã cu totul.
C. Normalitatea?
12. În noua erã, pe care cu îndreptãţitã mândrie europeanã consilierii oraşului o numesc “Epoca de aur a copyright-ului” lucrurile au revenit “la normal” in oras. Copii strazii sunt din nou jerpeliti, flamanzi si cu nasurile lipite de vitrinele patiseriilor, cersetorii beau doar posirci, secretara isi bea ceaiul de menta (cu gandul la cafeaua cu frisca) iar "A" isi vinde gogosile scose calde din copiator. Gogoşile lui “A” sunt protejate împotriva copierii şi distribuirii prin drepturi de autor. Acum, o gogoasa costa 2 lei bucata pentru ca 1,5 lei se cheltuiesc pe drepturile de autor ale celor care-i vând drojdia, faina, zaharul si untul. "A" este insa foarte multumit pentru ca, desi vanzarile au scazut dupa scumpire iar el cheltuieste mai multi bani pentru licentele necesare si nu castiga, per total, mai multi bani decat inainte – da,da,da au crescut şi impozitele, creşterea fiind justificatã de implementarea celor doua hotarari - gogoasa sa inimitabila e protejata de lege, iar cei care o copiazã sau distribuie ilegal pot fi acuzaţi de încãlcarea copyright-ului şi condamnaţi.
13. "B" mai distribuie acum doar câteva copiatoare universale moleculare pe an şi are un sentiment de amaraciune de câte ori vede un copil al strazii râvnind în faţa unei vitrine. "Am creat ceva care putea si trebuia sa schimbe lumea, un lucru minunat care putea sa-i sature si sa-i imbrace pe toti, iar voi ati creat legi pentru a impiedica acest rezultat" scrie "B" in jurnalul sau.
D. În loc de concluzii
14. In urma aparitiei unor tehnologii noi societatea trebuie sa se schimbe si sa se adapteze, pentru cã la fel s-a întâmplat când au apãrut piatra şlefuitã, agricultura, roata olarului, rãzboiul de ţesut, bronzul, fierul, etc. Întotdeauna însã interesul general al societãţii a primat, pentru cã interesul general trebuie pus inaintea oricarui interes particular, oricat de justificat ar parea acesta din urmã, pentru cã altfel n-am mai avea avioane (pentru cã avioanele încalcã dreptul de proprietate al celor peste a cãror terenuri zboarã) şi nici multe alte lucruri bune. Daca gogoseria lui "A", restaurantul lui "C" si croitoria lui "D" trebuie sa dispara in urma aparitiei noii tehnologii pentru ca gogosile, cafeaua cu frisca si costumele pot fi copiate cu costuri ridicol de mici, atunci ... so be it! ... aceaste disparitii sunt la fel de necesare pentru societate cum au fost şi dispariţia plugului de lemn tras de boi ori dispariţia rãzboiului de ţesut manual. Aşadar nu file-sharing-ul trebuie sã disparã ci cei care încearcã sã-l împiedice şi sã ne convingã cã “file-sharing is steal”.
15. Ideea ca in urma aparitiei acestei tehnologii de copiere nimeni nu va mai fi stimulat sa conceapa o noua gogoasa, o altfel de cafea cu frisca ori un costum nou pentru ca nu va mai castiga din aceastã invenţie e ridicola atat pentru ca nu existã raport de cauzalitate între câştig şi imaginaţie (Einstein, Heisenberg, Bohr şi alţii ca ei castigau mai putin decât un fermier si cu toate acestea a ramas la fizica teoreticã) cât si din perspectiva experientei comuniste in care oamenii, cu tot efortul ridicat la nivel de politicã de stat de a-i îndobitoci, erau la fel de creativi ca si in capitalism cu toate ca nu aveau aceleasi mijloace de a-si valorifica ideile. La urma-urmei, cât a castigat cel care a pictat pestera Lascaux ?
16. Pe de alta parte, sunt conştient cã trebuie sã existe o modalitate de recompensare a creatorilor, însã aceasta nu trebuie sã fie de naturã a limita accesul la creaţie sub condiţia unei plãţi, dupã cum nu se poate condiţiona astfel nici accesul la justiţie, asistenţã medicalã, etc. Creatorii pot şi trebuie sa fie recompensati însã în viitor trebuie sã concepem alte metode de recompensare decat egocentricul şi antisocialul sistem actual de copyright. Actualul sistem este profund daunator pentru societate, pentru cã de fapt, în cele mai multe cazuri, nici macar nu le profita creatorilor ci doar celor care fac distributia. Trebuie sa avem in minte ca daca aurolacii au un drept la hranã (fie aceasta chiar şi gogosile calde "a la A") atunci au un drept si asupra celor scrise în cãrţi (numai sa doresca sa le citeasca!), programelor de calculator, muzicii, si asupra a tot ceea ce semenii lor au creat, pentru ca orice creatie intelectualã trebuie sa fie a tuturor.
