Înţeleg cã atitudinea consideratã "normalã" în prezent vis-a-vis de lăsatul de fumat este ca odată ce ai trecut Rubiconul acesta sã faci public ceea ce simţi, arãtând urbis et orbis cât de uşor este de fãcut pasul şi ce avantaje enorme ai în urma abţinerii de la acest urât-mirositor viciu.
Pe scurt, toatã lumea se aşteaptã ca odatã trecut la categoria "nefumãtor", sã procedezi asemenea creştinilor trecuţi la Islam, eventual ca musulmanii creştinaţi, arătând cât de mult ai greşit în trecut şi cât de bine este cã ai îmbrãţişat adevãrata credinţã.
Înainte de a mã lãsa de fumat, privindu-i din exterior, nefumãtorii îmi pãreau o sectã militantã, ceva asemãnãtor "Martorilor lui Iehova", însă ceva mai agresivi. Dupã ce m-am lãsat de fumat mi-am dat seama cã nefumãtorii, din rândul cãrora fãceam acum şi eu parte, chiar sunt o sectã militantã, numai cã, neavând nici un "Watch Tower" pe care sã-l distribuie nu prea au motive sã umble din uşã-n-uşa.
Mi-am mai dat seama aproape imediat cã nefumãtorii urmãresc un singur scop: convertirea tuturor fumãtorilor şi cucerirea întregii planete. Apoi am realizat cã francmasoneria, înţelepţii Sionului, rozacrucienii, illuminati ori extratereştrii sunt nimic faţã de nefumãtori, pentru cã toate aceste frăţii mai mult sau mai puţin secrete (afarã de extratereştrii, care sunt altceva) îşi tot propun de câteva sute de ani sã cucereascã planeta, fãrã să facă nimic concret, în vreme ce nefumãtorii - priviţi numai statisticile cu totul alarmante !!! – au reuşit numai în câteva zeci de ani sã converteascã milioane de fumãtori şi sã cucereascã o mare parte din planetã, din baruri, din restaurante şi chiar din instituţiile publice, … toate locurile în care fumãtorii mai au acces doar ca …. nefumãtori, au cucerit aproape … tot.
Priviţi numai cu atenţie în jurul vostru şi dacã aţi pãstrat mãcar o pãrticicã din sufletul cald şi aburos de fumãtor, nu se poate sã nu observaţi cum nefumãtorii cuceresc lumea. Sunt reci, sunt calculaţi, se pot abţine, nu au vicii (aparente), sunt organizaţi, nu-şi cheltuiesc banii pe ţigãri şi astfel au fonduri pentru campaniile lor de convertire. N-am auzit ca fumãtorii sã îndemne pe cineva sã se apuce de fumat ori sã-l îndemne sã rãmânã fumãtor. În schimb nefumãtorii – mai ales cei convertiţi – fac asta tot timpul, îndemnând pe toţi din jur sã se lase de fumat şi îşi fac un titlu de glorie din predicile ţinute aproape cu orice ocazie fumãtorilor despre … avantajele nefumatului. De multe ori te întrebi ce au ei de câştigat din faptul cã unul sau altul nu mai fumeazã, ce-i foloseşte lui nefumătorului cã X va mirosi mai frumos, va fi mai sãnãtos, va avea mai mulţi bani, va fi mai potent/ori cu mai mult apetit sexual ori va avea mai mult timp liber ?
Orice nefumãtor vã v-a rãspunde la întrebarea de mai sus cu teoria fumatului pasiv, care sunã în felul urmãtor: Fumãtorul îşi aprinde o ţigarã. Nefumătorul cu toate cã nu contribuie cu nimic la costurile de achiziţie, va fuma şi el, aspirând fumul. Cu toate cã dacã ar fi vorba de un sandvish cu şuncã nemâncătorul nu s-ar putea plânge cã se îngraşã de la miros, în cazul fumatului, ceea ce reproşeazã nefumatorul este cã se îmbolnãveşte din cauza fumului pe care cu totul pasiv îl aspirã. Cu alte cuvinte nefumătorul recunoaşte cã este fumãtor, însã se revoltã cã a devenit astfel fãrã sã-şi doreascã. Aşadar e vorba aici despre libertate şi nu despre fumul de ţigarã, care e doar mijlocul material prin care nefumãtorul e constrâns sã facã ceva împotriva voinţei sale.
E lucru cunoscut cã libertatea unuia merge pânã la limita libertãţii celorlalţi şi în mãsura în care fumatul dãuneazã nefumãtorilor aceştia au tot dreptul sã protesteze şi sã obţinã protecţia statului pentru a-şi apãra libertatea de a nu fuma. Corect! Liberatea fumãtorului merge pânã acolo unde întâlneşte libertatea unui nefumãtor, cãreia, dupã ce-i dã bunã ziua şi îi ureazã sãnãtate, îi face loc, astfel încât, cu toate cã nu se pot juca împreunã, cele douã libertãţi nu se stânjenesc mãcar una pe alta.
Pânã unde merge însã libertatea nefumãtorului ? Rãspunsul cel mai evident este cã şi ea merge tot pânã la limita libertãţii altora, iar limita libertăţii fumãtorului de aceastã datã, locul unde trebuie sã facã şi ea ce vede cã fac celelalte libertăţi este acelaşi cu cel dinainte. Adicã este locul unde libertatea nefumătorului se poartã respectuos, pentru cã aşa-i şade bine libertãţii sã fie politicoasã cu orice altã libertate întâlneşte, cu libertatea fumătorului de a-şi distruge plămânii şi sănătatea dacă asta doreşte.
Dacã asta este situaţia, ce rost au pachetele de ţigãri cu imagini tari (tumori canceroase, plãmâni negri, picioare de cadavre cu etichete, etc ?). De ce nu se pun fotografii cu obezi sau cu diabetici pe pachetele de ciocolatã, bomboane, şuncã de porc, etc. ? Sau, mai bine, fotografii cu cei afectaţi de delirum tremens, cirozã, etc. pe sticlele de bãuturã ?
Cum se împacã libertatea fumãtorului de a fuma cât doreşte în intimitatea cãminului sãu cu obligaţia de a "admira" tot felul de imagini dizgraţioase ?
Nefumãtorul militant vã poate rãspunde imediat, fãrã nici un fel de probleme, cã nu e vorba de o încãlcare a libertãţii fumãtorilor ci de avertizarea lor asupra riscurilor presupuse de fumat.
Bon, d'accord mademoiselle/madame/monsieur, dar atunci de ce nu se face la fel şi cu alcoolul, care e evident mult mai periculos în plan social, pentru cã afarã de victimele produse de consumul de alcool propriu-zis, mai apar o mulţime de victime care nu au pus în viaţa lor alcool în gurã (copii şi femei bătute, oameni morţi sau mutilaţi în accidente de maşină pentru că se aflau pe aceeaşi şosea cu unul care băuse). La astfel de întrebãri, nefumãtorul nu poate sã rãspunde decât cã ar trebui fãcut la fel şi în cazul alcoolului, cã toate viciile ar trebui interzise.
Poate că un răspuns se află în cuvintele Marelui Suflet (Mahatma) care a fost Mohandas Karamchand Ghandi: "Libertatea care nu cuprinde şi libertatea de a face greşeli nu valorează nimic".
Divagaţie? Daca citeşti prea mult, n-o să ajungi niciodată alcoolic, remarcă Leonard impasibil "Ei, puştiule, înţelege că există unele condiţii pentru exercitarea alcoolismului, e treabă serioasă..." "Dar nu trebuie chiar un permis, spuse Antoine zîmbind şi ridicînd din umeri." Leonard: "Ar trebui, totuşi. Unii nu rezistă la alcool, îşi stîlcesc în bătaie nevasta şi plozii, conduc aiurea şi votează tembeli... Statul ar trebui să se ocupe de formarea alcoolicilor" Martin Page "M-am hotarât sa devin prost" |
Poate pentru a apăra libertatea aceasta de a face greşeli m-aş reapuca de fumat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu