luni, 12 septembrie 2011

Despre bãrbaţi


Motto: Sexul este mijlocul prin care indivizii apartinând aceleiaşi specii fac schimb de material genetic. Johann Koeslag, biolog.

Încep cu o observaţie: Existenţa masculilor într-o specie (sunt o mulţime de specii destul de înţelepte ca sã fie asexuate sau hermafrodite) reduce numarul de indivizi care pot produce alţi indivizi. La specia noastrã (eu sunt, mãcar judecând dupã aspectul exterior, homo sapiens şi presupun cã toţi cei care vor citi ceea ce voi scrie mai jos sunt aproximativ la fel însã sunt gata sã primesc orice fel de criticã venitã dinafara speciei mele fie cã va veni din partea unor pisici, sau din partea unor câini ori chiar din partea unor manelişti) numãrul de bãrbaţi este destul de apropiat de numãrul de femei. Aşadar, la specia auto-denumitã “homo sapiens”, adicã la specia care pare a fi cea mai de succes de pe Terra, numarul exagerat de mare al masculilor reduce cu aproape 50% numarul de indivizi care pot da nastere altor indivizi. That’s a fact!
Dacã la speciile unde existã un mascul la cateva zeci de femele este de înţeles cã, pentru binele speciei, masculii hrãniţi de femele sunt ignoraţi 99% din timpul din afara perioadei de împerechere şi toleraţi câteva momente în timpul actului sexual, rãmâne cu totul enigmatic motivul pentru care specia noastrã a ales sa aibã un procent atât de ridicat de masculi. Chiar aşa: DE CE? Trei întrebãri fundamentale, trei întrebãri al cãror rãspuns va determina viitorul speciei noastre, trei întrebãri cu tâlc şi mai ales, trei întrebãri cu mâlc. Primo: De ce naiba existã bãrbaţi? a.k.a. “Doamne, ce era în capul Tãu când l-ai creat?” Secundo: De ce dracu’, dacã regula în biologie este cã ceea ce este inutil dispare, bãrbaţii din specia umanã îşi pãstreazã proporţia sau chiar se înmulţesc? Tertio: De ce “***” specia noastrã a recurs la o metodã atât de ineficientã de a folosi resursele mediului prin menţinerea unui numãr atât de ridicat de indivizi complet inutili?
Disclaimer: ATENTIE! Urmeaza adevãruri şocante! Textul acesta este ABSOLUT şi COMPLET interzis masculilor cu probleme de personalitate, probleme de raţionament sau, mai grav, probleme de erecţie.

Bad news! Povestea biblicã potrivit cãreia masculul a precedat femeia este mai falsã decât pungile cu silicon care umflã sânii unei vedete porno. Probabil cã povestea aceasta naiv-moralizatoare “sã asculţi de bãrbatul tãu pentru cã el este primul om pe Terra!” este o intercalare ulterioarã de naturã a-i face pe masculi sã se simtã bine şi sã îşi rezolve mai uşor complexele legate de metafizica întrebare: “Size does matter or it doesn’t?”. De altfel, chiar potrivit textului biblic, bãrbatul si femeia ar fi fost, ab initio, creaţi sincron. Doar în capitolul urmãtor acestei afirmatii apare povestea aceea trasã de par despre operaţia în urma cãreia Adam ar fi rãmas fãrã demnitate, farã simţul umorului şi fãra o coastã. Despre coastã şi despre Eva, prima fãpturã fabricatã din material reciclat, se vorbeşte aşadar ceva mai târziu faţã de momentul creaţiei omului ca “barbat şi femeie, dupã chipul şi asemãnarea Domnului”.
Speciile în care femelele produc urmaşi prin partenogenezã asexuatã sau prin alte metode foarte eficiente şi sigure, fãrã sã aibã nevoie de idivizi care nu au alt scop decât pãstrarea materialului genetic, existã de mult mai mult timp decât specia noastrã şi au succes în plan biologic. Chiar dacã am ignora acest aspect care ţine de teoria evoluţionistã, tot rãmânem cu întrebarea: ce rost ar fi avut un mascul singur, cum era Adam înainte de apariţia Evei, chiar dacã Adam trãia într-o stare paradisiacã, (gândiţi-vã la soţul vostru, râgâind de plãcerea de a fi umflat de mititei şi bere în timp ce echipa de fotbal desemnatã de el şi de prietenii lui sub denumirea misticã de “Ai noştri” conduce cu 10-0 în campionatul Cel-mai-super-cel-mai-tare) cât timp el nu poate sã producã urmaşi? Veţi zice cã nici Eva nu poate sã producã urmaşi fãrã concursul lui Adam, nu-i aşa? Fals! Fals şi cât se poate de deformat! Eva nu are nevoie de Adam! Eva are nevoie de o chestie microscopicã provenitã de la Adam, o chestie care înoatã cu ajutorul unei codiţe, dar care nu e nici peşte, nici mormoloc şi care nu conţine altceva decât materialul genetic încredinţat de specie cãtre Adam. Atât! Pentru ca ca specia sã prospere Adam are nevoie de toatã Eva, în toatã sanãtatea, tinereţea şi frumuseţea ei; dar Eva, pentru ca aceeaşi specie sã prospere, nu are nevoie de Adam. Ea, femeia Eva, nu are nevoie decât de o minisculã celulã fabricatã întamplãtor de Adam. Da, da, da! Exact acesta este adevãrul curat-curãţel! În timp ce Adam nu are ce sã facã cu unul din ovulele Evei (poate doar sã se holbeze la el şi asta numai dacã are vederea al naibii de bunã sau, eventual, sã încerce sã vadã ce gust are chestia aceea minisculã şi lipicioasã de pe degetul lui). Însã Eva poate, folosind doar un singur grãunte din milioanele de grãunţe pe care Adam le împrãştie cu nesfârşitã generozitate peste tot pe unde-l poartã capul şi-l duc paşii, sã facã un om. Adam nu poate face oameni, el poate doar sã împrãştie milioane de bucãţele de material genetic chiar şi pe un simplu cearceaf în timpul somnului REM dacã o viseazã pe diavoliţa Lilith purtând un tricou suficient de ud.
Este, aşadar, cu totul de neînţeles de ce cândva, în cursul evoluţiei speciilor, femelele au început sã-şi combine materialul lor genetic de impecabilã calitate cu materialul genetic al unor fiinţe care sunt în mod notoriu inutile din punct de vedere social, leneşe, înfumurate, mâncãcioase, ineficiente, mincinoase, brutale, lipsite de sensibilitate, lãudãroase, infantile, imature, neserioase, necredincioase, labile psihic şi profund egoiste. Trebuie sã observãm cã la toate speciile care cunosc reproducerea sexuatã, masculii sunt mai mult sau mai puţin complet inutili pentru cã, fãcându-şi cu mare artã şi plãcere rolul lor de masculi, nu fac altceva decãt sã mãnânce hrana produsã prin munca femelelor, sã se fâţâie de colo-colo expunându-şi fuduli caracterele sexuale secundare sau sã se lupte între ei pânã când cel cu musculatura mai slabã o rupe la fugã sau moare. Nici specia noastrã nu face excepţie de la aceastã regulã a inutilitãţii masculilor iar doamna Cherilyn Sarkisian, celebru filosof şi antropolog cunoscut sub pseudonimul de cântãreaţã ca “Cher” a fãcut inteligenta observaţie cã bãrbatul nu este decât o prelungire inutilã a penisului.
Având în minte costurile uriaşe ale existenţei masculilor, costuri menţinute pe cheltuiala femelelor aparţinând speciilor sexuate, este cât se poate de uşor de înţeles şi nu are de ce sã ne mire faptul cã existã cel putin 40 de specii în care femelele ucid masculii în timp ce fac sex sau imediat dupã ce acesta s-a sãvârşit. Pentru masculii care-şi închipuie cã sunt macho ori cred cã mãcar în acest domeniu “size does matter” ţin sã precizez cã uciderea masculului nu este determinatã de insatisfacţia resimţitã de femelã în timpul ori în urma actului sexual. Nununu, câtuşi de puţin! Masculul este ucis tocmai pentru cã şi-a desãvârşit menirea! Odatã ce a transmis materialul genetic ce i-a fost încredinţat de mama-specie, odatace “maurul şi-a fãcut datoria” masculul trebuie sã disparã pentru cã altfel consumã inutil resursele sistemului. Calugariţa -Mantis religiosa- fiinţã înţeleaptã, prevãzãtoare şi eficientã, decapiteazã masculul încã din timpul preludiului sexual pentru ca emoţia post-coitum sã nu o impiedice cumva sã-şi facã datoria faţã de specie DUPA sãvârşirea actului sexual. Cãlugãriţa face ceea ce e firesc sã facã oricare femelã conştientã de responsabilitatea sa faţã de sãnãtatea şi prosperitatea speciei: o scapã de un individ inutil. Trebuie observat cã Mantis religiosa, în împrejurarea arãtatã ceva mai sus,  îi dãruieşte pe aceastã cale masculului primul lui orgasm adevarat (a mai avut el, probabil, alte orgasme înaintea evenimentului, poate chiar în timp ce visa la vreo mantiţã blondã şi sexoasã, însã ... niciunul ATAT de adevãrat) ... ce-i drept, acesta nu e doar primul orgasm adevãrat ci este, cu o probabilitate egala cu 1, chiar ultimul lui orgasm.  Având în vedere împrejurarea cã masculul îşi cam pierde capul în timpul uverturii la opera actului sexual .... e foarte probabil vorba despre un orgasm postum. Dar mai bine un orgasm postum dar A-de-vã-rat decât nici un orgasm A-de-vã-rat, nu-i aşa? Sã lãsãm vãlul discreţiei noastre de primate foarte puţin curioase în privinţa chestiunilor legate de sex (mint!) sã se aştearnã peste aceastã scenã de dragoste şi sã ne vedem de drum.
Dimorfismul sexual. De vreme ce singura utilitate recunoscutã bãrbaţilor este transmiterea materialului genetic încredinţat spre pãstrare de cãtre “Mama specie” aceştia trebuie dotaţi cu  unele proprietãţi care sã joace rolul de “indicatori de sãnãtate geneticã” la fel cum, exempli gratia, în prezent, etichetele de pe produsele alimentare ne aratã dacã un anumit produs este apt pentru consum sau, dimpotrivã, posibil alterat pentru cã a depãşit termenul de pãstrare. “indicatorul de sãnãtate geneticã” trebuie astfel înscris încât oricare femeie sã poatã sã selecteze într-un mod cât mai lipsit de efort bãrbatul de la care doreşte sã recolteze materialul genetic necesar reproducerii. Or, cât timp semnele fizice sunt cel mai uşor de detectat, pentru a ajunge la finalitatea arãtatã mai sus, masculii majoritãţii speciilor au fost dotaţi cu pene, colţi, ghiare, coame sau alte elemente care sã arate cât de proaspãt, cât de bun şi cât de bine pãstrat este materialul genetic aflat în dotarea lui. În vederea atingerii aceluiaşi scop, masculii umani au fost dotaţi cu caractere fizice şi psihice, adevãraţi markeri, care uşureazã identificarea şi clasificarea lor în funcţie de calitatea materialului genetic deţinut: statura înaltã, volumul mare al pãrţii superioare a bustului şi volumul redus al pãrţii inferiore a abdomenului, fesele puternice şi coapsele bine proporţionate raportate la o musculatura cu tonus bun si bine evidenţiatã, însoţite de o figurã care nu exprimã absolut nimic dar afişeazã un zâmbet plin de siguranţã indicã o stare fizicã adecvatã pãstrãrii în bune condiţii a materialului genetic; spiritul de competitivitate care-i face pe masculi sã fugã pânã ajung în pragul leşinului dupã o minge confecţionatã fie din pielea unui alt animal mai nenorocos decât ei fie, mai nou, din plastic, este un alt indicator foarte bun pentru a determina cãruia, dintr-un lot de masculi aproximativ la fel de bine proporţionaţi fizic, i se va da posibilitatea sã transmitã materialul genetic presupus a fi de calitate superioarã.
Toate aceste "calitãţi"  enumerate mai sus îi fac pe masculi sã creadã cã ei dominã specia, cã tot ce se întâmplã în cadrul speciei se întâmplã cu şi din voia lor şi cã toatã evoluţia li se datoreazã uitând cã, de fapt, bãrbaţii, sunt mult mai vulnerabili decat femeile, pe tot parcursul vietii, ÎN ABSOLUT ORICARE DOMENIU AFARA DE ACTIVITãţILE CARE NECESITA NUMAI FORTA FIZICA brutã, înfumurare prosteascã Şi AGRESIVITATE stupidã. Pot sã încep mica mea demonstraţie invitându-vã sã vã gândiţi la fragilitatea biologica a fãtului mascul, care se aflã, în medie, mult sub limita de rezistenţã a fãtului femelã. Bref: fãtul mascul este mult mai probabil victima uneia din multiplele catastrofe genetice sau de alta naturã care pândesc omuleţul în starea prenatalã. Aceastã fragilitate a masculilor continuã pe tot parcursul vieţii şi este explicaţia mediei de viaţã mult mai scazute decât cea a femeilor. Fragilitatea bãrbaţilor nu este însã doar una de naturã biologicã. Bãrbaţii sunt nişte jucãrii care se defecteazã foarte uşor nu numai în partea de hardware ci şi în partea de software. Nu mã credeţi? Haideţi sã vedem statisticile! Într-o evidenţã fãcutã în plan mondial bãrbaţii au o rata a sinuciderii de aproape 4 ori mai mare decat cea a femeilor cu toate ca tentativele de sinucidere la femei sunt de peste 3 ori mai frecvente. Femeile, folosind mijlocul tentativelor de sinucidere, fac de fapt mici demonstraţii de abilitate în privinţa managementului relaţiilor sociale. Bãrbaţii, prea stupizi ca sã înţeleagã rostul unor astfel de demonstraţii, îşi închipuie cã femeile AU EŞUAT încercând sã se omoare singure şi vor sã le arate acestora cât sunt EI de puternici, hotãrâţi şi de serioşi (adicã tot o demonstraţie a sãnãtãţii materialului genetic) dar, din cauza inadecvãrii mijloacelor la scop, sfârşesc prin a se omorî pe bune de peste patru ori mai des decât o fac femeile. Apoi, bãrbaţii se comporta mult mai rãu decât femeile în absolut toate domeniile unde este nevoie de o bruã de autocontrol. O succintã enumerare vã poate da o idee cât de cât clarã despre ce vreau sã zic deoarece bãrbaţii sunt mult mai afectati de: instabilitatea psihic-emotionalã, alcoolism, droguri, afectiuni cardio-respiratorii, diabet, şi în general de orice boalã cauzatã de stres.
Veţi zice probabil cã existã şi domenii în care bãrbaţii exceleazã chiar dacã acele activitãţi nu necesitã forţã fizicã ori agresivitate competitivã. Bãrbaţii sunt şoferi mai buni. Zãããuuu? Atunci de ce oare bãrbaţii sunt mult mai des implicaţi în sãvârşirea de accidente rutiere grave decât femeile?  Sã ne înţelegem! Femeile ciocnesc maşina în parcare, rup oglinzile la intrarea în garaj însã foarte, foarte rar conduc o maşinã cu 180 la orã pentru a depãşi o coloanã de maşini în timp ce o altã coloanã de maşini vine pe contrasens. Aşadar, dacã vreţi sã aveţi şanse mai ridicate când vã urcaţi într-o maşinã alegeţi sã fie condusã de o femeie între 35-45 de ani, nu de un bãrbat tânãr şi umflat de testosteron.
Am vorbit mai sus despre faptul cã bãrbaţii trãiesc mai puţin decât femeile, ca dovadã a fragilitãţii acestora. Însã media de viaţã mai scãzutã a masculilor faţã de femele nu este doar dovada fragilitãţii lor ci şi dovada cã specia se debaraseaza de masculul devenit inutil prin faptul cã urmare a înaintãrii în vârsta a ajuns sã deţinã numai material genetic de proastã calitate. Veţi zice, probabil, cã femeile pierd mult mai repede decât masculii capacitatea de reproducere şi cã acest lucru contrazice ceea ce am scris mai sus? Ha! Nu-i aşa deloc! Aveţi rãbdare şi citiţi mai jos.
Celor cãrora li se pare exagerata afirmatia ca unicul scop pentru care existã masculii este transmiterea unui material genetic de bunã calitate cãtre femelele care se ocupa de tot ceea ce trebuie pentru a perpetua specia îi rog sã observe cã femeile traiesc o treime din viaţã într-o fazã nereproductivã în care masculii trãiesc doar cei câţiva ultimi ani de la sfârşitul vieţii în care sunt fie prea decrepiţi şi sclerozaţi, fie prea obezi ca sa mai producã material genetic de calitate. Bãrbaţii nu intrã în andropauzã decât din motive grave de sãnãtate iar Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii recunoaşte acest lucru prin faptul cã andropauza nu existã în nomenclatorul acestei respectabile organizaţii. Menopauza existã însã în nomenclatorul OMS şi mai mult, sunt unanim recunoscute efectele ei. Motivul pentru care bãrbaţii care nu mai pot produce material genetic sunt numiţi impotenţi (adicã neputincioşi), şi sunt priviţi ca fiind într-o stare ruşinoasã în care masculul afectat se simte absolut ridicol şi complet inutil, în timp ce femeile care nu mai pot naşte sunt la menopauzã, adicã într-o stare fiziologic fireascã din nomenclatorul OMS, stare de care nimeni nu râde decât dacã e oligofren, nu ne apare decât dacã privim toatã scena prin filtrul propus de mine mai sus: unicul rol al bãrbatului este pãstrarea materialului genetic în bune condiţii şi transmiterea lui cãtre femelele care-l solicitã. Odatã ce barbatul nu mai e bun pentru asta, nu mai e bun de nimic. End of the story.
Explicatia pentru care femeile continuã sã fie utile speciei chiar şi în faza post-reproductivã, în timp ce masculii aflaţi în aceeaşi fazã sunt complet inutili, este cat se poate de simpla: femeile care nu mai pot produce urmaşi se ocupa cu mare grijã şi cu multã experienţã de urmaşii altor femei, crescându-le acestor urmaşi şansele de supravieţuire. Simetric opus, masculii care nu mai pot fabrica material genetic pentru femeile apte sã nascã, sunt în 9 cazuri din 10 doar nişte bãtrânei tembeli şi libidinoşi care fie îşi învaţã nepoţii sã practice jocuri periculoase,  fie le povestesc copilaşilor care-i ascultã cu guriţele cãscate de uimire despre aventurile lor periculoase, sporind astfel şansele ca nepoţii sa devinã nepasatori faţã de pericol şi sã sufere un accident oribil.
În urma celor de mai sus, aruncând o privire atentã dar plinã de bunãvoinţã asupra ansamblului deficienţelor de care suferã masculii majoritãţii speciilor şi de care nu scapã nici masculii speciei de maxim succes autobotezate “homo sapiens” o singurã concluzie se impune dincolo de orice speculaţie: Masculii sunt, de fapt, indivizi nãscuţi cu o deficienţã geneticã care-i transformã într-un fel de frigidere în care se pãstreazã materialul genetic necesar perpetuãrii speciei. Nu sunt tendenţios! Folosind termenul de “frigider”nu mã refer deloc la inteligenţa medie a masculilor din specia noastrã. Sunt cât se poate de echidistant şi eficient în exprimare scriindu-vã doar ceea ce, dupã umila mea opinie, rezultã fãrã urmã de dubiu din ansamblul probator de mai sus: Masculinitatea este un defect genetic care are ca efect principal lipsirea individului de capacitatea de a da naştere altor indivizi  iar ca efecte secundare o inteligenţã precarã, o masã muscularã crescutã şi o sensibilitate artisticã atrofiatã în condiţiile unei senzualitãţi luxuriante. Dupã cum se poate observa cu uşurinţã, masculinitatea se aseamãnã în atât de multe privinţe cu o boalã geneticã încât trebuie sã concluzionãm cã de fapt asta şi este.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Despre dragoste si alti ingeri


De as grai în limbile oamenilor si ale îngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as împarti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea îndelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.

Minunata este lumea facuta prin vointa Lui!
Sedeti langa mine ca sa va povestesc despre o intamplare petrecuta demult, pe vremea cand Baal Shem Tov colinda inca printre noi. Mie mi-a povestit-o bunicul care o stia de la bunicul sau.
Se povesteste ca toti invataceii care-l urmau pe Baal Shem Tov s-au sfatuit sa-i faca o surpriza maestrului lor si sa pregateasca o cina de Sabath cum nu mai fusese alta. Au pus mana de la mana si au cumparat cele de trebuinta si au pregatit totul atat de bine incat se asteptau ca spiritul Sabath-ului sa coboare asupra lor cu nu o mai facuse niciodata inainte. Ariel, invatacelul care fusese ales de ceilalti ca sa aprinda lumanarile si sa spuna binecuvantarea s-a ridicat solemn si a inceput sa rosteasca binecuvantarea insa maestrul Baal Shem Tov a facut un lucru cu totul neasteptat: a inceput sa chicoteasca: "Hi-hi-hi." Arie si-a privit ingrijorat hainele sa vada daca nu cumva e ceva in neregula cu ele ... insa totul era la locul unde trebuia sa fie.
Mai apoi, invatacelul si-a servit maestrul cu o farfurie din supa pentru gatirea careia cu totii isi dadusera atata silinta, dar maestrul dupa ce a gustat supa a pufnit in ras de-a binelea hohotind apoi cateva minute. Toti invataceii au gustat inmarmuriti din supa insa ... nu era nimic comic in ea. Tarziu, in timp ce discipolii cantau unul din cantecele de Sabath, maestrul a inceput sa hohoteasca cu atata pofta incat toti s-au oprit din cantat privind uimiti unii la altii.
***
Era un obicei ca in fiecare saptamana, dupa ce spiritul Sabath-ului se departa, invataceii sa aleaga impreuna o intrebare care sa fie lamurita de maestru, asa ca Ariel s-a ridicat si a intrebat: "Invatatorule, de ce ai ras in timpul Sabath-ului de trei ori?" Baal Shem Tov le-a poruncit insa sa plece prin sat si sa cheme pe toata lumea la sinagoga. Dupa ceva timp, in fata intregii comunitati, Baal Shem Tov si-a indreptat privirea catre un batran croitor si l-a intrebat: Cum ti-ai petrecut Sabath-ul? Povesteste-le invataceilor mei si intregii adunari cum ai petrecut tu, Mordechai, Sabath-ul.
"Sunt atat de batran si neputincios incat mi-e rusine sa va spun ... insa n-am reusit sa castig destui bani din carpit si peticit peste saptamana pentru ca sa pot cumpara cele trebuincioase pentru Sabath asa ca am ramas fara lumanari si doar cu cateva coji de paine pentru cina" a inceput sa povesteasca batranul Mordechai. Insa Hannah, draga mea sotie, m-a incurajat si mi-a spus ca putem cinsti Sabath-ul chiar si fara lucrurile acestea si ca o vom face cum putem noi mai bine."
I-am luat mainile in mainile mele si imediat ce am inchis ochii  am vazut o lumina cum nu mai vazusem alta vreodata arzand in menorah, o lumina alba si atat de curata .... am aflat atunci ca lumina care credeam ca vine de la lumanari era doar o palpaire palida si ca lumina cea adevarata venea din inima ei. Am strigat atunci: "Te iubesc Hannah!" Domnul sa ma ierte pentru ca am facut-o chiar in mijlocul sfintei binecuvantari de Sabath.
"N-am avut supa de Sabath-ul acesta, rabi, a zis croitorul intorcandu-se catre Baal Shem Tov, doar apa calda in loc de supa." Insa in timp ce o tineam pe Hannah de mana am gustat apa calda si ... am simtit ca prind putere, ca ma hraneste, si am am aflat astfel ca hrana care atatia ani crezusem ca-mi vine din supa venea de fapt din dragostea ei si ca ma hranisem de acolo de atata vreme, inca de la inceputurile noastre impreuna, cu atatea Sabath-uri in urma.  Inainte de a-mi da seama ce fac am sarutat-o pe Hannah ... Oooo, chiar in timpul mesei sfinte de Sabath am facut lucrul acesta necuvincios. Apoi, mai tarziu, in timp ce cantam amandoi unul din cantecele de Sabath mi-am dat seama ca in ciuda saraciei noastre cata vreme suntem impreuna nu ne va lipsi nimic asa ca ... asa ca am prins-o de maini si am inceput sa dansez impreuna cu ea ... am facut si lucrul acesta ...  "Rabi, stiu ca am pacatuit impotriva Sabath-ului si daca pot face ceva ca sa-mi fie iertate pacatele te rog sa-mi spui" incheie Mordechai foarte rusinat.
"Eu am vazut ce ai facut, Mordechai, si am ras de fiecare data impreuna cu tine pentru ca in fata unei astfel de iubiri nu numai eu ci chiar Domnul Atotputernic rade plin de veselie"

luni, 11 iulie 2011

Argumentul gogoşeriei


Argumentul “gogoseriei” este folosit pentru a explica moralitatea copyright-ului si imoralitatea file-sharing-ului.
Acest argument se rezumã, în general, la urmãtoarele:
"A" are o gogoserie si vinde gogosi cu un leu bucata de la ora 9 la ora 17 in fiecare zi. Gogosile nevandute pana la ora 17 obisnuieste sa le arunce la cosul de gunoi. La ora 16:55 la gogoserie vine "B" care ii spune lui A: "Priveste! Nu mai e nimeni pe strada sa-ti cumpere gogosile. Da-mi  mie gogosile. "A" refuza categoric si îi cere sa cumpere, iar "B" fura gogosile si fuge cu ele. A doua zi "B" vinde gogosi langa ghereta lui A la 1/2 din pret. Cand “A” protesteaza “B” îi spune ca îi face un bine pentru ca îi face reclama la gogosi, pentru ca unii consumatori ar vrea sa guste pentru inceput gogosile la 1/2 din pret.

Comportamentul lui B este evident imoral, insa argumentul gogoşeriei este gresit pentru cã nu contine o analogie cu situatiile de file-sharing ci doar o deformare grosierã a acestora.

1. Prin file-sharing ceea ce se "împãrtãşeste" altora nu este gogoasa propriu-zisa ci o parte din informatia continuta in ea, intr-o forma reproductibila. Astfel, gogoasa poate fi presata (arhivata), fractionata (file split), transformata (file conversion eg. wav2mp3 wav2ogg, etc) etc., astfel incat sa nu mai pastreze nimic din aspectul "exterior" initial, (pentru un neinitiat poate sa para orice altceva decat o gogoasa) insa informatia continuta (de exemplu o melodie, un program) sa ramana aceeasi. Asadar file-sharing-ul este mai degraba information-sharing. De altfel la aceasta informatie se refera si dreptul de proprietate intelectuala care nu poarta asupa bunului in materialitatea sa ci asupra unei parti din informatia incorporata in bun. Insa pentru a fi protejata prin copyright informatia trebuie sa imbrace o anumita forma (nu ma refer la forma materiala) (vezi Immanuel Kant   eseul "Von der Unrechtmäßigkeit des Büchernachdrucks" 1785.) Astfel, în reglementarea actualã, secventa "do, re, do, mi, sol, fa, si, do" poate fi protejata insa oricine are dreptul sa aranjeze altfel aceleasi note fara a incalca copyright-ul autorului.
2. Copyright-ul se refera la "copierea" (se putea altfel ?) şi distribuirea unei lucrari care, pentru o perioada determinata de timp, nu se poate face decat cu permisiunea autorului acesteia. Asadar lui "B" îi este interzis sã copieze gogoşile lui "A".


A. Utopia
3. "B" inventeazã şi construieşte un "copiator molecular" care poate sa reproduca cu suficienta fidelitate, molecula cu molecula, o gogoasa cumparata de "B" de la "A". Copiile, care pot fi facute in numar nedefinit, au acelasi aspect, miros, consistenta, gust, etc. ca şi gogoasa initiala. "B"  distribuie aceste gogosi copiate fãrã sã încaseze nici un ban, "copiatorul molecular" este amplasat pe strada, la dispozitia tuturor, foloseste ca materie prima orice materie adusã de cei care vor sã copieze ceva si functioneaza cu energie de la reteau publica, costul de productie al unei gogosi fiind propriu-zis aproape 0, fapt pentru care fiecare utilizator va trebui sã plãteascã doar energia consumatã introducând o monedã de 5 bani (nota bene: “B” nu încaseazã nici un ban din cei cinci şi nu face nici o “afacere” cu gogoşile copiate) In scurt timp aparatele lui "B" impanzesc orasul.
3.1 E cert ca daca "A" nu ar fi conceput minunatele sale gogosi aparatul lui "B" nu ar fi avut ce sa copieze.
3.2 E de asemenea cert ca aparatul hraneste, fara discriminare, o multime de copii ai strazii ori alti saraci care nu-si permit sa cumpere gogosi de la "A" precum si pe cei care pot sa-si permita sa cumpere astfel de gogosi  insa doresc sa economiseasca 95 de bani la fiecare gogoasa.

B. Distropia
3.3 Gogoseria lui "A" este in pericol pentru ca - foarte evident - cea mai mare parte dintre amatorii de gogosi "a la A" vor prefera produsul cu aproximativ aceleasi calitati insa mult mai ieftin.
3.4 "Copiatorul molecular" pune in pericol nu numai afacerea lui "A" ci si pe cea a furnizorului de faina, zahar, unt si drojdie care-l aproviziona pe "A" precum si toate celelalte gogoserii din oras. In scurt timp toate se vor inchide pentru ca nu pot face fata concurentei facute de gogosile copiate.
3.5 Alarmat de perspectiva disparitiei industriei de gogosi, consiliul  orasului adopta o hotarare prin care confera tuturor celor care fac gogosi in oras "un drept de proprietate intelectuala" asupra gogosilor produse,  si interzice copierea, distribuirea sau folosirea gogosilor fara acordul expres al proprietarilor de gogoserii.
3.6 Ca urmare a acestei hotarari pot fi copiate doar gogosile vechi de peste 25 de zile, ceea ce, iarãşi evident, scade drastic apetitul consumatorilor pentru gogosile copiate. Proprietarii de gogoserii sunt multumiti. Saracii si copii strazii sunt nemultumiti si protesteaza (dar pentru asta existã o politie a oraşului şi s-au inventat tunuri cu apa si gaze lacrimogene), iar "B" concepe, diabolic, un alt plan.
4. "B" construieşte si distribuie copiatoare universale moleculare portabile, concepute revolutionar, care sunt relativ ieftine, astfel incat fiecare cetatean sa-si poata copia ce doreste el.
5. In scurt timp, copiatoarele universale moleculare portabile au un succes nebun si aproape fiecare cetatean are posibilitatea sa-si cumpere asa ceva. Pana si copii strazii au "copyatori uiberzal moilelare", ce-i drept contrafacute in China (aparatele acestea produc uneori in loc de gogosi un produs nedefinit cu aspect si miros ciudat).
6. Singura problema in fata amatorilor de copii este ca pentru a face copii trebuie sa ai ce copia, insa problema e rezolvata prin legarea tuturor copiatorelor moleculare intr-o retea care impanzeste orasul. Din acest moment, secretara care vrea o cafea cu frisca dar detine doar un ceai de menta poate face "share" cu ceaiul ei - poate are cineva nevoie - si sa copieze o cafea cu frisca de la cel mai celebru restaurant din oras - share facut de un avocat care la randul sau avea nevoie de un pix cu pasta albastra, etc.
7. Evenimentele o iau razna pentru ca in oras poti sa vezi copiii strazii imbracati cu copii ale unor creaţii Versace sau Armani (si  hainele se pot copia!) care manaca pe genunchi "Gratin dauphinois" din meniul celui mai exclusivist restaurant din oras, alaturi de un cersetor care desface cu dinţii o sticla de Moët et Chandon "Dom Perignon" 1958 având în buzunare sticluţe de “Esencia” 1966 de la Tokay. Apar cluburi de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. care ofera gratuit membrilor lor liste cu lucrurile care pot fi copiate de la alţi membrii.
8. Alarmat din nou, consiliul orasului se intruneste in sedinta extraordinara. Din consiliu cei mai multi sunt proprietari de gogoserii, restaurante, croitorii, etc., insa cativa  nu sunt implicati in astfel de afaceri si aproape imediat se formeaza doua tabere. Tabara celor care au pierdut prin aparitia "copiatoarelor moleculare" si tabara celor care au castigat, mai mult sau mai putin, prin aparitia acestora. In urma deliberarilor tensionate care dureaza multe ore consiliul hotaraste:
- copiatoarele moleculare nu pot fi interzise pentru doua motive: 1. e o masura nedemocratica (doar comunistii au interzis si controlat mijloacele de copiere, insa numai pentru documente, subliniaza un consilier foarte doct), iar oraşul şi consilierii sãi sunt profund democrati 2. cel mai probabil, o astfel de hotarare ar fi urmata de o revolta a cetatenilor in urma careia, cu toatã poliţia, tunurile cu apã şi gazele iritante, si-ar pierde cu totii locurile in consiliu.
*** Un alt motiv, insa ramas nediscutat, este ca  si cei mai bogati dintre consilieri au copiatoare moleculare si le folosesc (primarul chiar are o colectie "Dali" copiata de prin muzee, colecţie pe care nu si-ar fi putut-o permite nici daca ar fi delapidat 3/4 din bugetul anual al oraşului).
- cluburile de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. sunt ilegale pentru ca incalca drepturile producatorilor consacrate prin hotararea anterioara si care, prin analogie, se aplica tuturor bunurilor care incorporeaza un travaliu intelectual.
- sharing-ul este o activitate  imorala si de aceea ilegala  pentru ca incalca dreptul de autor al celui care a conceput originalul, drept care il include si pe acela de a dispune dupa bunul plac de opera sa pentru o perioadã determinatã de timp.
9. La scurt timp dupa aceasta hotarare epocala apar diferite persoane care ofera bunuri ce se pot copia gratuit (o gospodina, Lina Torval, ofera chiar o gogoasa mai buna decat celebra gogoasa "a la A") iar o buna parte din populatie ignora hotararea continuand sa faca share cu diferite bunuri chiar daca asta insemna incalcarea legii.
10.  Sesizata, politia orasului incepe sa faca tot mai dese descinderi la cluburile de share arestand initiatorii si confiscand aparatura si, in urma unei noi hotarari a consiliului, oricarui utilizator prins ca face share ilegal i se poate interzice  accesul la reteaua de comunicatii a orasului pentru o perioada de pana la un an, poate fi amendat, iar in cazuri extreme chiar condamnat la inchisoare.
11. Cei care ofera bunuri concepute de ei pentru a fi copiate gratuit sunt descurajati prin diferite metode - mai ales prin procese in care sunt acuzaţi ca ar fi incalcat unele drepturi de autor protejate – Lina Torval este obligatã sa-i plateasca lui "A" o suma considerabila pentru ca un tribunal “independent şi imparţial” a constatat cã forma gãurii din gogoasa “Lina” e o opera derivata din gogoasa inimitabila a lui "A" si renunta sa mai puna la dispozitie pentru share alte minuni gastronomice create de ea de frica sa nu mai pateasca la fel. Cei mai multi cetateni procedeaza la fel ca si gospodina iar curentul de share se diminueazã incetul cu incetul, chiar dacã refuzã sã disparã cu totul.

C. Normalitatea?
12. În noua erã, pe care cu îndreptãţitã mândrie europeanã consilierii oraşului o numesc “Epoca de aur a copyright-ului” lucrurile au revenit “la normal” in oras. Copii strazii sunt din nou jerpeliti, flamanzi si cu nasurile lipite de vitrinele patiseriilor, cersetorii beau doar posirci, secretara isi bea ceaiul de menta (cu gandul la cafeaua cu frisca) iar "A" isi vinde gogosile scose calde din copiator. Gogoşile lui “A” sunt protejate împotriva copierii şi distribuirii prin drepturi de autor.  Acum, o gogoasa costa 2 lei bucata pentru ca 1,5 lei se cheltuiesc pe drepturile de autor ale celor care-i vând drojdia, faina, zaharul si untul. "A" este insa foarte multumit pentru ca, desi vanzarile au scazut dupa scumpire iar el cheltuieste mai multi bani pentru licentele necesare si nu castiga, per total, mai multi bani decat inainte – da,da,da au crescut şi impozitele, creşterea fiind justificatã de implementarea celor doua hotarari -  gogoasa sa inimitabila e protejata de lege, iar cei care o copiazã sau distribuie ilegal pot fi acuzaţi de încãlcarea copyright-ului şi condamnaţi.
13. "B" mai distribuie acum doar câteva copiatoare universale moleculare pe an şi are un sentiment de amaraciune de câte ori vede un copil al strazii râvnind în faţa unei vitrine. "Am creat ceva care putea si trebuia sa schimbe lumea, un lucru minunat care putea sa-i sature si sa-i imbrace pe toti, iar voi ati creat legi pentru a impiedica acest rezultat" scrie "B" in jurnalul sau.

D. În loc de concluzii
14. In urma aparitiei unor tehnologii noi societatea trebuie sa se schimbe si sa se adapteze, pentru cã la fel s-a întâmplat când au apãrut piatra şlefuitã, agricultura, roata olarului, rãzboiul de ţesut, bronzul, fierul, etc. Întotdeauna însã interesul general al societãţii a primat, pentru cã interesul general trebuie pus inaintea oricarui interes particular, oricat de justificat ar parea acesta din urmã, pentru cã altfel n-am mai avea avioane (pentru cã avioanele încalcã dreptul de proprietate al celor peste a cãror terenuri zboarã) şi nici multe alte lucruri bune. Daca gogoseria lui "A", restaurantul lui "C" si croitoria lui "D" trebuie sa dispara in urma aparitiei noii tehnologii pentru ca gogosile, cafeaua cu frisca si costumele pot fi copiate cu costuri ridicol de  mici, atunci ... so be it! ... aceaste disparitii sunt la fel de necesare pentru societate cum au fost şi dispariţia plugului de lemn tras de boi ori dispariţia rãzboiului de ţesut manual. Aşadar nu file-sharing-ul trebuie sã disparã ci cei care încearcã sã-l împiedice şi sã ne convingã cã “file-sharing is steal”.
15. Ideea ca in urma aparitiei acestei tehnologii de copiere nimeni nu va mai fi stimulat sa conceapa o noua gogoasa, o altfel de cafea cu frisca ori un costum nou pentru ca nu va mai castiga din aceastã invenţie e ridicola atat pentru ca nu existã raport de cauzalitate între câştig şi imaginaţie (Einstein, Heisenberg, Bohr şi alţii ca ei  castigau mai putin decât un fermier si cu toate acestea a ramas la fizica teoreticã) cât si din perspectiva experientei comuniste in care oamenii, cu tot efortul ridicat la nivel de politicã de stat de a-i îndobitoci, erau la fel de creativi ca si in capitalism cu toate ca nu aveau aceleasi mijloace de a-si valorifica ideile. La urma-urmei, cât a castigat cel  care a pictat pestera Lascaux ?
16. Pe de alta parte, sunt conştient cã trebuie sã existe o modalitate de recompensare a creatorilor, însã aceasta nu trebuie sã fie de naturã a limita accesul la creaţie sub condiţia unei plãţi, dupã cum nu se poate condiţiona astfel nici accesul la justiţie, asistenţã medicalã, etc. Creatorii pot şi trebuie sa fie recompensati însã în viitor trebuie sã concepem alte metode de recompensare decat egocentricul şi antisocialul sistem actual de copyright. Actualul sistem este profund daunator pentru societate, pentru cã de fapt, în cele mai multe cazuri, nici macar nu le profita creatorilor ci doar celor care fac distributia. Trebuie sa avem in minte ca daca aurolacii au un drept la hranã (fie aceasta chiar şi gogosile calde "a la A") atunci au un drept si asupra celor scrise în cãrţi (numai sa doresca sa le citeasca!), programelor de calculator, muzicii, si asupra a tot ceea ce semenii lor au creat, pentru ca orice creatie intelectualã trebuie sa fie a tuturor.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Din tot sufletul

Elohai,
Precis mă cunoşti ... sunt evreul acela, Mordechai Buxbaum, precis că mă ştii, doar suntem cunoştinţe vechi! Eu sunt cel care nu uită să nu-ţi ceară nimic în fiecare seară. Am aflat de la rabi Rosenbaum că unul din atributele tale este infinita bunătate şi cred că nu te vei supăra pe mine dacă le mărturisesc tuturor celor de faţă că m-am simţit foarte dezamăgit când după ce am aşteptat 40 de ani ca Tu sa faci un miracol nu s-a întâmplat nimic. Nu voiam ceva spectaculos, Elohai, nu doream să pui doi sori pe cer ci doar să transformi puţin lumea oamenilor care uneori este foarte rea şi foarte nedreaptă. Să nu înţelegi, Elohai, că te critic! Nu, nu este critică ci doar o constatare şi o încercare de a-mi da seama ce planuri ai cu noi pentru viitor.

 
Kawl han'shama she'natata bi
Elohai ...

 
Tot sufletul acesta pe care l-ai pus in mine,
Doamne...

 
De vreme ce mă cunoşti sunt sigur că ai aflat deja că am dorit foarte mult să ajung avocat sau medic dar că sa-ntâmplat să ajung croitor. E destul de bine şi croitor şi nu pot să te învinovăţesc pe Tine pentru că n-am ajuns avocat. Dacă tot am adus acum vorba despre visul meu de a ajunge avocat trebuie să scriu şi despre strămoşul acela îndepărtat care într-o zi te-a chemat în judecată şi te-a învinuit pe Tine de nedreptate pentru că n-ai împiedicat un pogrom în care a murit iubita lui Hannah. Mordechai acela a avut îndrăzneala să te apuce de piept şi să zică în faţa judecătorilor că esti nedrept, Elohai. Insă Tu ai zâmbit trist şi în loc să-l prefaci imediat pe obraznicul acela într-o grămăjoară de cenuşă ori să-l umpli de răni sau de bube cum ai făcut cu Iov, i-ai dat dreptate. Ai dat dreptate unui om în faţa acelor judecatori prea uimiti ca să se mai poată lămuri dacă dându-i dreptate celui care a zis că eşti nedrept mai poţi fi numit nedrept. Mi-eşti foarte drag pentru povestea aceasta, Elohai.

 
Ken, yesh harbei hester panim
V'ahavot she'i efshar

 
Da, sunt lucruri ascunse si neadevaruri
Si iubiri ce nu pot se pot împlini

 
Am împlinit în viaţa aceasta şi câţiva copii şi vreau să-ţi mulţumesc pentru ei iar dacă un coitor poate să facă ceva ca să-şi arate recunoştinţa faţa de Tine, Elohai, te rog să-mi dai doar de ştire. În fiecare zi implinesc de fapt câte ceva însă am trăit mulţi ani cu sentimentul că foarte puţin din ceea ce împlinesc este al meu. Elohai tu ştii că am pierdut tot felul de lucruri si trebuie să mărturisesc că n-am reuşit "să am" prea multe cu toate că Tu mi-eşti martor că uneori mi-am dorit asta. Mereu m-am încurcat cu sentimentele, Elohai şi nici cu banii nu am ieşit mai bine iar dacă viaţa aceasta este un fel de gheşeft unde la final trebuie să te socoteşti cât ai câştigat atunci trebuie să-ţi spun că ştiu că n-am fost deloc un afacerist bun. Tu ştii, Elohai, cât m-am chinuit să fac lucrurile cum trebuie însă atât în ceea ce priveste sentimentele cât şi în ce priveşte banii am fost un mic dezastru. Cu sentimentele … mai treacă-meargă pentru că şi David a păţit-o cu Batsheba iar Solomon se încurcase întratât în neveste încât te-ai mâniat pe el însă faptul că mă tot încurc chiar şi în ce priveste banii e foarte jenant! Parcă nici n-aş fi evreu, adică unul aparţinând naţiei celei mai vestite în lume pentru felul cum ştie să câstige, să păstreze şi să gospodărească banii. Mi-a trebui ceva timp ca să mă lamuresc că dacă ai un plan cu mine acela nu este să ajung bogat iar după ce Tu ai hotarât că merit să pot râde din nou alături de o altă Hannah m-am luminat pe deplin că deşi nu voi avea niciodata prea mulţi bani sunt foarte, foarte norocos chiar dacă n-am să fiu niciodată bogat după cum n-am fost nici frumos, virtuos ori măcar deştept.

 
Kmo she'anu noladim
El toch hachayim
Mah nish'ar?

 
Ne naştem pentru
viaţa aceasta
Dar dupa noi ce ramane?

 
M-am tot intrebat, Elohai, dacă acumularea banilor, după felul cum popândăii adună toamna porumbul, este lucrul pentru care ne-ai facut. Poate că zâmbeşti acum auzind ce întrebări prosteşti pot să-mi treacă prin mintea mea de croitor. Sigur că nu pentru ca să adunăm bani ca hârciogii ne-ai facut, Elohai, ci pentru ca să zburăm spre stele însă nu trebuie sa te superi pe mine dacă-ţi scriu ca era bine daca ne faceai cu mai puţină dorinţă de bani şi mai multă plăcere de a-i ajuta pe cei din jur. Elohai, ştiu că eşti foarte ocupat şi că ai multe lucruri importante de rezolvat însă trebuie să-ţi mărturisesc câteva lucruri: Mă doare că astăzi copilaşii vaduvei Goldbaum n-au mâncat decât pâine cu margarină. Mă doare şi de tristeţea tânărului Arie Reuben căruia, deşi munceşte pe brânci, toate lucrurile frumoase din magazinele acelea stralucitoare din Mall i se par inaccesibil de scumpe şi suferă pentru că nu-i poate cumpăra iubitei lui nici macăr un mărunţiş din acela care-i fac unei fete ochii strălucitori. Mi se întunecă sufletul, Elohai, de câte ori mă gândesc că Akiva Mandelbaum, cel care a rămas să-şi crească singur copilaşul de nici 6 ani se socoteşte în faţa vitrinei de magazin câte luni trebuie să economiseasca banii pentru ca să cumpere jucărioara pe care si-o doreşte micul Moishe. Cu toate că lucrurile acestea mă dor, Elohai, am păcătuit şi am făcut un lucru de care mi-e foarte ruşine dar pe care (iartă-mă Elohai!) l-aş face din nou. Cred că-ţi par nebun, egoist şi risipitor, Elohai, dar mărturisesc că văzând-o pe Hannah că-şi doreşte să trăiască măcar o zi ca una din vedetele acelea pe care le vedem toată ziua la televizor am dat tot câştigul din munca mea de croitor de pe câteva luni pentru ca să petrecem impreună, eu şi Ea, minunea aceasta pe care Tu mi-ai dăruit-o când mă aşteptam mai puţin văzând că soarele luceşte deja a după-amiaza vieţii, o zi şi o noapte într-unul din hotelurile acelea scumpe unde mănânca şi chefuiesc doar cei bogaţi. Ştii cum m-a privit Ea, Elohai? Cum îi luceau ochii? Fiecare om ar trebui să trăiască măcar odată în viaţă o astfel de clipă, Elohai. Mă vei ierta că n-am dat banii aceia văduvei Goldbaum sau că nu l-am ajutat pe bietul Arie ori că n-am cumpărat jucăria pentru micul Moishe Mandelbaum? Eu nu m-am iertat, Elohai şi nici n-am să o fac vreodată însă suferinţa aceasta locuieşte în sufletul meu altături de imensa bucurie efemeră trăită lângă Hannah.

 
Ken, al yamim, yamim rabim
Al hak'ev shelo chadal
Kmo she'anu noladim
U-m'vakshim k'tzat rachamim
Elohai ...

 
Da, sunt multe, multe zile
Iar durerea n-a incetat macar o clipă
dupa ce ne-am născut
Şi Te rugam sa-ţi fie milă
Doamne …

 
Toate faptele acestea mă fac să Te intreb de ce-i dai unuia mai mult decât poate el să socotească iar altuia nici cât să poată adormi sătul? Elohai, eu n-am curajul stramosului meu şi nici nu cred că mai există judecători în faţa cărora să Te pot chema în judecată. Judecătorii de astăzi se sfiesc şi se bâlbâie chiar şi în faţa unui biet ministru dintr-o ţară mititică şi săracă. Tot de la rabi Rosenbaum ştiu că eşti drept şi cred că zâmbetul acela trist pe care l-ai schiţat demult în faţa acelui îndepărtat Mordechai a ramas încă pe faţa Ta. Nu pot să cred că nu ne vezi cât suntem de neajutoraţi, Elohai şi singurul lucru care te rog este să-ţi aminteşti întamplarea aceea veche şi foarte simplă şi să-i ajuţi pe cei ce au nevoie de Tine.
Îti mulţumesc, Elohai, pentru că mi-ai dat un suflet în care încap atât de multe, îţi mulţumesc pentru viaţă, îţi mulţumesc pentru culori, îţi mulţumesc pentru sunete şi pentru strofe, îţi mulţumesc pentru muzică, îţi mulţumesc pentru dans şi pentru poezii şi pentru flori dar mai ales îţi mulţumesc pentru sentimentul acela pe care-l traiesc ori de cate ori Ea îmi spune: "Să te întorci curând, să nu mă laşi să mă doară dorul de tine".

 
Elohai, kawl han'shama she-natata bi
Elohai, kawl han'shama
Mah, mah hi?

 
Doamne, sufletul acesta pe care L-ai pus în mine
Doamne, tot sufletul acesta
Ce este el?

 
Te iubesc, Elohai! Cred că Tu ştii foarte bine că te iubesc şi cred că zâmbeşti îngăduitor şi poate uşor ironic. 

Mordechai Buxbaum


 

 

marți, 1 februarie 2011

Muzica sferelor


 
Sex is kicking death in the ass while singing. (Charles Bukowski)
Sexul inseamna să-i tragi morţii şuturi în cur în timp ce cânţi. (Charles Bukowski)

 
E groaznic de cald şi sunt mult prea multe muşte în camera aceea. Douăsute de tineri înghesuiţi câte trei-patru în camerele unui hotel ieftin aşteaptă un examen de care depinde dacă vor fi angajaţi ori o vor lua de la capăt într-un alt loc, cu o altă ocazie. Ascult sunetele care se aud din celelalte camere ale hotelului acesta de două parale: deasupra mea cineva face duş şi aud curgând apa în cadă iar în stânga, la un etaj mai jos, un băiat naiv despre care ştiu că-i din Baia-Mare ascultă Scorpions. Fereastra e deschisă iar perdeaua e dată la o parte aşa că muştele pot bâzâi nestingherite afară-înăuntru, afară-înauntru ... Din când în când, dacă stai la fereastră, se simte câte un curent de aer fierbite şi mirosind a uscat urcând în spirală tot felul de gunoaie mărunte care altfel zac liniştite pe asfaltul încins. În curentul acesta de aer fierbite care poartă înspre cer praf şi gunoaie se amestecă sunetele care ies de pe fiecare fereastră, frânturi de cuvinte, râsete, muzică, câte un strigăt sau o injurătură. "Mădăăăăăăă ... ai nişte şampon?"; "Mariuuuus! Să-mi aduci notele alea cu obligaţiunile!"; " ... mi-aş ..."; "m-ai spart!" ...
Începe brusc, aproape de nicăieri. La început se aude un "haideeeeeeeeee" prelungit urmat de "da-uri"şi "aşa-uri" gâfâite, strigate răguşit, oftate, scârţâite, gemute, scremute. E un fel de muzică. Cineva de la un etaj de mai sus incepe sa zică ceva însă altul i-o taie scurt: "taci dracu' că strici sonoru' " . Tăcem şi ne adunăm pe ferestre ... acum se aude foarte clar şi vocea lui intretăiată din când în când de gâfâieli şi mormăieli însă ceea ce ne ţine la ferestre cu urechile ciulite e muzica ei ... Toate vocalele posibile aranjate într-un fel de spectacol de artificii sonore ... Ooo-uri gemute din adânc, ae-uri gâfâite printre dinti, iii-uri şuierate ... Niciuna din zecile de figuri care se zăresc la ferestre nu e umflată de rânjetul acela la care te-ai putea aştepta ... nimeni nu face glume, doar ascultăm şi aşteptăm rezoluţia, finalul. Când acesta se petrece toţi suntem cuprinşi de un fel de pace stranie de parcă am fi într-o biserică unde tocmai s-a săvârşit liturghia vieţii. E linişte şi câteva momente nimeni nu spune nimic. După un timp cineva chicoteşte iar altcineva zice: "Moamăăăăă ... ce mai futai!" ... vraja s-a rupt... doar muzica a ramas. 

miercuri, 26 ianuarie 2011

Meet Liza Doolittle

  • Sforăie uşurel (adoarme întotdeauna înaintea mea şi foarte brusc cum adorm uneori copii) dar nu exista nimic deranjant în sunetul acela ... parca e un motoraş de jucărioară;
  • În 7 cazuri din 10 reuşeşte să evite cu multă îndemânare transformarea ochiurilor de ou în decoraţii pentru gresie;
  • Râde cu gura pâna la urechi şi cu tot trupul. Ştie să râdă chiar şi cu degetul mic de la picior;
  • Mă întreabă de fiecare dată câtă cafea trebuie să pună în cafetieră de parca as avea o cafetiera schimbatoare;
  • A auzit de Einstein şi ştie că e bătrânelul acela simpatic şi cu limba scoasă;
  • Iubeşte florile, parfumurile şi pantofii roz;
  • Uneori ştie ce vreau să zic înainte de a-mi da eu seama ce vreau să spun;
  • Fie cântă îngrozitor de fals fie sforăie mult mai plăcut decât cântă;
  • Adoră poveştile şi crede că viaţa e un fel de poveste în care se ascund alte poveşti, ca un fel de matrioska făcută din întâmplări frumoase. Întâmplările urâte sunt excluse din poveşti, ca şi din viaţă, pe criterii estetice.
  • Ştie de ce se întâmplă o mulţime de lucruri care pentru mine n-au nici o logică sau explicaţie: "Aşa e lumea!"
  • Dansul ei este un fel de sculptură în mişcare;
  • Zice: "Să vezi fază!" înainte de a povesti o întâmplare … Îngrozitor, nu-i aşa? Apoi, poveşteşte foarte expresiv şi cu multă precizie ceea ce a văzut dovedind că reţine amănunte care-mi scapă întotdeauna: bareta uşor uzată a pantofului din piciorul stâng; o pată minusculă etc.
  • Fumează prea mult;
  • Ţopăie când se bucură şi bate din picior când se înfurie;
  • Reuşeşte să facă în acelaşi timp curăţenie şi dezordine apoi, într-o singură zi, inversează procesul;
  • Zâmbeşte incredibil de cald;


     

 

Namaste!

Despre mine

Fotografia mea
avocat si ... doctor in tetrapilotomologie